| = comentariu | alexandra bogdan [12.Aug.08 07:26] |
Poate că la final cititorul e răsplătit pentru lectura întregului text. Spun asta pentru că îmi pare un final de excepție. Cu toate acestea, intuiesc o contradicție: te-am iubit cât toate cele, multe, mari, minunate, adunate, până m-am împuținat, adică toate acestea au dispărut, unde. Or, este vorba tocmai de această pierdere a sinelui în marele ""van" al iubirii? Dacă e așa, atunci, domnule Leonard, se găsește destul de mult sine pentru o ... virgulă. Pentru ca minunea să continue. Îndrăznesc, pe această cale, să vă propun lecturarea poeziei mele, aflate în Atelier, pentru că ați arătat atâta bunăvoință față de textul meu precedent. Mulțumesc. Cred că este corect să spunem "era populată DE" și nu "CU". Detalii. | |
| = leo | George Asztalos [12.Aug.08 18:12] |
| e un Pygmalion modern aici deși cu multe nuanțe cvasipatetice își atinge scopul iar mijloacele sunt scuzabile...:) frankie e doar un pretext nu se vede aproape nimic grotesc aici, probabil voia să fie o ironie sau să ia fața cititoriului...:) în ce privește creația demontabilă pînă la nimic sau pînă la oul viu de sub clocă nu știu spun doar parafrazic că oricît am încerca să o divinizăm fiecare parte rămîne o zoozeitate vie la care ar fi mai bine să ne și limităm, fără să ne crepăm creierii cu ditamai dumnezeii lui de necunoscut...:) finalul e fain eventual eu aș fi pus în loc de punct un pixel, da' se pierdea spiritus agonicus ama-ghedonicus...:) nu?:) amical, george cel asztalos | |
| = . | Leonard Ancuta [12.Aug.08 21:57] |
| mi-ar placea sa stau sa discut pe marginea tecstului, da uite ca de data asta stiu ca de undeva din mine vine acel ceva care ma impiedica. va multumesc pentru pareri. | |
| = prestidigitatorul | dorin cozan [14.Aug.08 16:10] |
| mai bine puneai citatul din leibniz la inceput. si lasai din poem numai primul si ultimul vers | |
| = dorin | Leonard Ancuta [14.Aug.08 19:39] |
| pai sigur, vrei sa spui ca am muncit degeaba. asta e, unora le place sa piarda timpul. imi cer scuze ca l-am irosit si pe al tau. | |
| = 10 | Dana Mușat [15.Aug.08 12:54] |
| Excelent textul ăsta ca o (re)naștere a unei lumi, un fel de geneză personalizată. | |
| = dm | L Maria [17.Aug.08 00:32] |
| având în vedere finalul, în care "demiurgul" devine mai puțin decât... unu, aș spune că textul e mai mult o încercare de prezentare a autosacrificiului creator. apoi, este aglomerarea ceea de comparații (descrierea chipului: alb ca floarea de lotus, bărbia ca o minciună, ochii - două fântâni), comparații care îmi par nelalocul lor - într-un text în care ești reticent în a folosi asemenea figuri. de stil. the peak în toată geneza asta (inversă) îmi pare a fi actul iubirii, dispariția lumii creatorului în creație. o descriere foarte cursivă, care trebuie citită cu suflarea ținută pentru a o putea cuprinde în toată frumusețea ei. da. și după mine - prima parte (cea cu spunea odată un filosof) nu prea își are rostul. textul e puternic și fără vreo trimitere. a fost o plăcere :) | |
| = finalul nu salveaza poezia, | LaurA MusaT [17.Aug.08 08:46] |
| mie nu-mi place sa pierd timpul! l-am irosit pt ca era cu steluta! nu e vina mea! si cu totii mai muncim degeaba! uita-te la atelier! | |
| = dana, maria, laura | Leonard Ancuta [21.Aug.08 17:02] |
| va multumesc de citire si semne. Dana, incantat ca ti-a placut. L Maria, ma bucur ca apreciezi, dar sa stii ca fiecare parte cred ca isi are rostul. Laura, e alegerea ta ce faci. | |