| = Gen desuet? | Rodean Stefan-Cornel [25.Jul.08 15:06] |
| Între atâtea poeme moderniste, postmoderniste (sau fostmoderniste?), fracturiste, care-ți pun serios mintea la treabă, iată, că mai întâlnim și o poezie care se adresează cu precădere sufletului, care "unge pe inimă", care "cântă" foarte bine și încântă prin muzicalitatea versurilor sale. Dacă mai adăugăm faptul că ea pune pe gânduri și îndeamnă cititorul să mediteze la teme foarte serioase ale existenței umane, atunci mă întreb de ce acest gen pare, pentru mulți, desuet, de ce ritmul, rima și măsura au ajuns să fie chiar blamate? Întreb în calitate de cititor care nu are nimic împotriva versurilor albe și citește poezii, incusiv din categoriile amintite la început. Mi-au plăcut, în mod deosebit, în afara aspectelor enumerate până acum: "corcodușa lăcrimândă", "În raiul plin doar de uluci, În care drepții sunt căpușe" și ultima strofă, care mi se pare excepțională. Felicitări! | |