| + tandrețea mersului pe apă | Dana Banu [24.Jul.08 08:57] |
| reușești să îți menții echilibrul deși patinezi pe o pantă destul de periculoasă ai reușit să creezi atmosferă iar asta nu e de ici de colo...în opinia mea... ai curaj să abordezi tonul nostalgic, dulce-amărui, nu îl fluturi ostentativ și nu îndepărtezi, pe mine cel puțin ai reușit chiar să mă aduci foarte aproape hmm...deși expresii gen "umbra nopții" sau "fantasmele mă îmbrățișează" sunt menite să tragă poezia înspre un con de umbră aici nu pot fi ocolite și chiar își au sensul, ai culori, ritm interior, delicatețe(semn al forței, zic eu) și mai ai semnul meu de respect(pe aici i se spune semn de încurajare eu prefer să îl declar semn de respect) salut | |
| = simt...Poezia | eugen pohontu [24.Jul.08 09:12] |
| mă bucur că cineva a avut 'un semn de respect' pentru o(niște) poezie de excepție în opinia mea... forța poemului rezidă, cred, din 'liniștea' lui, nimic nu pare în plus sau minus, nici chiar sintagme ce ar putea fi definite clișeistice, metaforele se găsesc exact la locul lor, nu 'sperie' prin elocvență, dar nici nu se pierd prin diluție... aș încadra poeziile Ecaterinei în cadrul 'texte filosofice', n-aș greși prea mult: 'nu știu unde se termină durerea și unde începe suferința astă noapte amărîtă nu mai vrea să apună pe haina mea obosită nu simt amprentele oamenilor' ... 'azi răsăritul de lună este de fapt apus luna este un far aprins deasupra acoperișului suntem prieteni fericiți înghesuiți într-o matrioșcă și nu e nevoie de cuvinte lungi doar de sinceritate așa cum e apa limpede de fîntîna din care sorbim' (mă rog, răsăritul de lună, chiar este apus - de soare - dar 'dă' bine aici în context)...și putem continua cu exemple o poezie, 'sistem închis', un arc perfect racordat și acordat la imuabilul sentiment al dragostei, felicitări! cu prietenie, eugen | |
| = intr-adevar | Daniel Gherasim [24.Jul.08 09:43] |
| un text plin de forta. ai niste imagini care depun marturie despre abilitatile tale poetice. frumos, ecaterina. reusesti sa iti mentii discursrul aproape perfect. am remarcat: "mă dezbrac de griji așa cum seara înainte de culcare îmi las în cutie cerceii brățara colierul așa cum plouă acuma după fereastră cu zgomot de grindină plouă" bucuros ca cineva a evidentiat textul. DAniel. | |
| = mulțumesc! | Ecaterina Bargan [24.Jul.08 10:07] |
| Dana, și taman cînd plănuiesc eu să mă duc, se găsește cineva să-mi dea stea. eu bucuroasă primesc. am mai umblat prin expresiile citate, le știam din start deocheate. respectul meu. mulțumesc. Eugen, nu-mi place să încadrez la colecții, fiindcă apare foto din pag autor, și nici nu cred că-i tare filosofic, așa, gînduri gînduri bezmetice - clișeu curat. păi, știi cum e cu răsăritul de lună care-i apus de soare? eram sîmbătă seara pe insulă, la un fel de picnic. și întîmplător, după copaci, am zărit o bucățică roșie de soare după orizontul transnistriei. și am fotografiat-o. după asta, m-am învîrtit, nu știu ce am mai făcut, și cînd m-am uitat într-acolo n-am înțeles de ce soarele în loc să dispară se face tot mai mare și se ridică tot mai sus. prietenii mi-au spus că este luna, de aici a pornit povestea. m-am fotografiat și cu luna în palmă, dar s-a primit cumva mai în stînga, adică nu așa cum trebuie. despre matrioșcă mi-a povestit bunelu. mulțam de trecere. Daniel, bine ai venit și tu în pag mea, după vreo 2 ani, cînd fusesem eu la tine la o poezie de dragoste cu coridoare de liceu și zgomote de tocuri. versurile evidențiate sunt și preferatele mele. bucuroasă și eu. mulțam! | |
| = revizuieste textul | Lucian Preda [24.Jul.08 11:15] |
| "nico scăpare nicio speranță" dam stelute fara sa privim sau sa corectam scaparile autorului. aa eu nu pot sa dau stelute doi | |
| = lucian | Ecaterina Bargan [24.Jul.08 11:28] |
| am rectificat. merci. | |
| = fluture | Aurelia Cojocaru [24.Jul.08 20:45] |
| Ecaterina, mi-a plăcut mult atmosfera, curgerea. Ştii, poemul ăsta e ca un fluture cuminte... Mes amities! | |
| = ioana, aurelia | Ecaterina Bargan [24.Jul.08 23:26] |
| ioana, fragmente fragmente, ploaie, poezie, da. mulțam. sper să nu fiu în off. aurelia, da, fluture cuminte și trist cu aripioare colorate, adică care se preface că-i vesel, dar toți îi simt tristețea. crede-mă, numai eu, dar numai eu știu la ce mă gîndesc cînd scriu așa poezii. și nu doresc nimănui să treacă în viață prin ceea ce eu numesc acuma amintire tristă. mulțumesc. cu sinceritate, ecaterina | |