| = ce ti-e scris in frunte ti-este pus?... | ioana matei [15.Jul.08 21:10] |
| sunt trei micropoeme reusite...vad in ele un numitor comun...se compune din trei cuvinte: neputinta, implacabil, pustiu...mi-ar fi placut sa spun frumos!...dar...sunt trei micropoeme reusite... | |
| = Teodor Dume, accident mortal... | Alberto M. Popesco [15.Jul.08 20:46] |
| as fi vrut sa va laud, domnule dume, pe cuvant de onoare daca nu mi-as fi dorit sa va ridic in slavi, dar nu pot, nu poci si pace, credeti-ma pe cuvant. sa va spun si de ce consider ca ati scris o balarie, o balarie la puterea a 3, pardon sa luam de exemplu poema nº 2. un prun, accident mortal la marginea soselei. adica, din cate deduc eu a fost un accident groaznic la marginea drumului si conducatorul autoturismului a pierdut controlul asupra volanului si a murit in urma tragicului si nefericitului accident rutier. precizez, prunul e un copac destul de firav, la o viteza de impact groaznica se rupe, nu e plop sau nuc, e prun, e mai firav. si totusi, chiar daca inlocuiti prun cu plop, tot balarie ramane. adica, nu o balarie monstruoasa, ci ceva acolo ce nu isi merita numele de poezie. sugerati ceva de genul: un copac rupt, prune la marginea soselei, sofer decedat. ma rog, ceva de genul asta foarte amical | |
| = Moartea "șomează" | Ioan Jorz [15.Jul.08 21:59] |
| Teodor, interesant acest triptic, sugerând tristețea din preajma morții. Ultimul dintre micropoeme este realizat. Entimema sugerează părăsirea, satul gol de oamneni, unde până și moartea "șomează". Mi-au plăcut. Cu prietenie, | |
| = re; ioana matei, Alberto M. Popesco, ioan jorj... | Teodor Dume [16.Jul.08 06:24] |
| ioana, mulțumesc de trecere și commm. ai intuit bine. temai aștept. același,teodor dume Alberto, lângă mulțumirile de trecere și commul elaborat las și eu întrebarea: dacă tot ați fi vrut să aduceți laude de ce n-ați lăsat semn la alte texte scrise până acum? de ce tocmai la aceste "mari bălării la puterea a treia" ați lăsat semn? de ce-ați trecut mai departe? oricum, eu vă mulțumesc și pentru această părere subiectivă. și acum vin cu precizări: la micropoemele 1 și 3 nu fac pentru că mesajul lor e atât de simplu încât aș supăra dacă aș face-o, dar vin cu argumente la numărul 2. "încă un prun /la marginea șoselei -/accident mortal" spre edificare reproduc din commentariul d-voastră; "un copac rupt, prune la marginea soselei, sofer decedat. ma rog, ceva de genul asta", greșit domnule alberto. aici nu e vorba de un prun rupt sau de un alt copac pus pe marginea drumului în care ar fi intrat unul cu mașina. nu,nu,nu,nu,nu, și uite ce simplu e. aici e vorba într-adevăr de un accident dar nu cauzat de prun sau de vre-un copac... prunul simbolizează moartea, locul morții. oriunde pe drumurile publice dacă are loc un accident cu moartea șoferului, atunci cineva drag lui, din familie însemnează locul prin plsantarea unui prun, de regulă prun. păi vedeți domnule alberto că se schimbă total datele problemei. eu mă mir cum de nu știați acest amănunt de o mare însemnătate pentru familia rămasă în suferință. eu astaam vrut să sugerez prin acel prun plantat la marginea drumului și cred eu c-am reușit numai că d-voastră ați vrut să citiuți printre rânduri. chiar ar fi ușor penibil un accident mortal în urma coleziunii cu un copac, deși nu-i imposibil. cel de-al treilea micropoem sugerează pustietatea. un sat părăsit sau aproape. tot las fel de simplu domnule alberto primul, e straniu de simplu și mie cumva....să mă explic. se știe că mulți se duc la biserică cu un scop și evident că rugile nu sunt altceva decât dureri cumulate care se înalță spre cer, astaîn viziunea credincioșilor. uite, c-am explicat totul prea școlărește fără să mai las plăcerea cititorului de a găsi sensul mesajului din cele trei microipoeme. evident că nici cele cinci degete, deși de la aceași mână, nu sunt egale. la fel sunt și oamenii... oricum domnule alberto, eu vă mulțumesc pentru atenția acordată. nu mă irită comentariul d-voastră pentru că,(o știu după mine)dacă n-ar fi meritat trecerea prin pagină n-ați fi lsdat semn. eu dacă nu-mi place ce-am citit trec mai departe și pace...iar dacă place ceva, las un semn modest, dar nicidecum răutăcios... cu cele mai bune gânduri același, teodor dume ioan jorj, trecereata o onoare. mulțumesc de semn și interpretare. ai prins foarte bine sensul gândurilor meler. mulțumesc mult de tot. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = triptic | eugen pohontu [16.Jul.08 09:15] |
| sunt realmente uimit cun niste fulguratii filosofice, cu mesaj fin elaborat, cuvinte cu straduinta asezate intr-un triptic dedicat vietii si mortii, poate fi catalogat 'balarie', eu as sfatui sa se uite mai bine in 'gradina' sa, care in opinia mea este mult mai plina de 'balarii'. Teo, mie imi place mult, ma asociez lui Jorz, sesizand, a nu stiu cata oara, multa tristete, plecare, aproape neputinta, dar de o mare delicatete in exprimare eu iti multumesc Teo, pentru placerea lecturii cu prietenie, Eugen | |
| = Teodor, | Doru Emanuel Iconar [16.Jul.08 11:25] |
Ai reușit trei poeme de o simplitate extremă dar care spun atât de mult. Da, și mie îmi pare al treilea cel mai reușit pentru că sugerează atât de puternic pustiul în lipsa oamenilor deși viața pare că merge mai departe țesându-și pânza de paianjen. Dar tristețea rămâne în inimile noastre. Despre pruni vreau să spun că am vizitat în toamnă cimitirul unui sat de lângă Cluj, Dăbâca, sat ce adăpostește ruinele unei cetăți presupuse a fi a lui Gelu. Fiecare mormânt era însoțit de un prun, așa cum ai spus. Pentru ca cel dus dintre noi să nu fie singur și să aibă bucate de drum. Despre accidentele mortale de pe șosele, este suficient să privești un jurnal de știri. Sunt în fiecare zi. Din păcate. Bine ar fi dacă s-ar planta ce un prun pentru fiecare, peste tot nu numai în Ardeal. Cât despre primul poem spui „rugile nu sunt altceva decât dureri cumulate care se înalță spre cer”. E valabil pentru majoritatea credincioșilor. Dar sunt și din aceia care mulțumim Domnului pentru darul fiecărei zile, pentru bucuria împlinirilor și prezența prietenilor. Cu drag, Doruleț Nu am uitat de celelalte micropoeme. D. | |
| = T.D. | Liviu-Ioan Muresan [16.Jul.08 13:22] |
| De acord că acestea chiar sînt micropoeme. Nu pot fi catalogate drept bălării. Eu am citit la al poilea poem "prunc" din neatenție poate, sau oboseala vederii. Și mi se părea OK și așa. Așa că m-a surprins asocierea cu plopul și am revenit. Nu or fi cele mai tari micropoeme din literatura română, dar trezesc emoții și asta le dă valoare.Mie îmi plac. Fiecare cu gusturile sale. | |
| = un semn | Doru Dorian David [16.Jul.08 16:05] |
| anxietatea - pustiirea - durerea "intre bataile de clopot"! multitudinea starilor cuprinse in acest rastimp, incat ruga in care incape multa durere! "sfârșit de rugă - între bătăi de clopot multă durere" Limpede, direct, taios ca lama de brici... tacerea satului gol unde paingul precum Penelopa! limba de clopot sprijinită-n păianjen - sat aproape gol De obicei pe langa drum meri, interesanta, paradoxala asociere de aceea efectul mortal: încă un prun la marginea șoselei - accident mortal Ganduri bune! | |
| = re< eugen pohontu, doru emanuel iconar... | Teodor Dume [16.Jul.08 18:02] |
| eugene, mulțumesc mult. mă bucur să te știu aproape. da, ai mare dreptate când zici; multă tristețe, plecare, aproape neputință. remarca ta și a lui jorj e absolută. la vârsta mea ce altceva ar putea să mă intereseze... și mai e ceva...neputința în fața morții... cred eu că uneori ne gândim cu toții la efect. mulțumesc, prietene, pentru înțelegerea sensului dat celor trei micropoeme. le-ai simțit și mă bucur mult de tot. cu prietenie, teodor dume, doruleț, dacă n-ai fi trecut prin micropoemele mele m-aș fi gândit ca la un refuz al prieteniei noastre întru împlinirea cuvântului. tare mult am așteptat părerea ta, pentru că înainte de astea trei mai postasem unul fain, zic eu, și chiar mult apropiate de genul haiku, dar nu l-ai observat. mulțumesc de modul în care ai savurat mesajul micropoemelor. ai înțeles aproape totul. referitor la "rugile nu sunt altceva decât dureri cumulate care se înalță spre cer", când am explicat partea asta din micropoem m-am referit că cei mulți se duc la biserică, cerând îndurare și iertare fiind ultima lor speranță Dumnezeu și evident că "între bătăi de clopot/multă durere", adică rugămințile credincioșilor le-am catalogat ca pe niște dureri. doar atunci ne aducem aminte că există Dumnezeu, nu-i așa? referitor la prunul de pe marginea drumului, el nu sugerează o vinovăție, cum prost a fost înțeles sensul de domnul alberto, ci el, prunul sugerează poarta trecerii dincolo. e dacă vrei să accepți un marcaj al locului, de aducere aminte, făcut de către cei dragi plantând un prun sau un cireș, asta prin partea ardealului. alții construiesc troițe. și totuși prunul ori cireșul este nelipsit din marcaj datorită esenței roșiatice din miez. iată de ce cuvintele mele simple au forță, putere de sugestie, ele marchează o stare în fața căreia nu ne putem supune. sigur că micropoemele mele sunt simple și par niște spuneri aruncate în ...peri, aiurea, dar ele spun mult, deschid sensuri și dau indicii. cunoscătorii se pot pronunța... doruleț, mulțumesc sincer pentru că la vârsta ta ai dat de capăt intrând pe sensul adevărat al cuvântului și stării descrise în micropoem. cu drag, același, teo | |
| = re; liviu-ioan mureșa, doru dorian david... | Teodor Dume [16.Jul.08 18:22] |
| liviu-ioan, mulțumesc mult. o părere sinceră valorează mult mai mult decât o periere pe spate. iar eu, din principiu, iau în considerare(și iubesc) vorba omului simplu. lucrurile simple (mici) le nasc pe cele mari. n-am spus-o eu... eu spun doar că scriu pentru cei ce simt și se regăsesc printre stările mele. mulțumesc pentru remarcă și pentru commul generos. stimă, teodor dume, 3d,(doru dorian) interpretarea și modul tău de a fi nu lasă loc pentru comentarii. mereu vezi esența și este bine. mă bucură mult sprijinul tău. referitor la "de obicei pe lângă drum meri", am explicat în detaliu motivul și sensul prunului în micropoemul meu. el nu reprezintă o plantație pentru ecologizare...El, prunul( ori cireșul) are o altă interpretare, un alt sens, un alt simbol aici.dacă ai trecut prin ardeal ai văzut în mod sigur în anumite locuri la marginea șoselelor o cruce simbolică și un prun lângă ea.era de fapt un marcaj, fie și de timp, dacă vrei. un marcaj de trecere dincolo, cum explicam și lui doruleț. acolo la marginea șoselei în mod evident că lângă cruce sub pământ nu există niciun mort. e doar un marcaj... sigur că știi. mulțumesc, prietene, pentru felul tău de a fi, mereu alături de mine și cuvânt cu prietenie, teodor dumer, | |