| = privind la balcon... | ioana matei [04.Jul.08 23:59] |
| Călin... file de poveste...înainte mult mai este... în cuvintele tale mereu se crează o legatură între nescrisul scris...ce se scrie...un poem ca un dans uimitor...al iluziei... si mereu cititoare, ioana matei | |
| = partitură lirică | Dana Banu [05.Jul.08 09:00] |
| bună dimineața Călin, să știi că mi-a plăcut partitura lirică de aici, e scrisă într-un registru relaxat, cu ritm domol și chiar cu o anume feminitate a vocii(asta nu e în detrimentul textului), are limpezime și rafinament, o imagine aerată care, nu știu cum să îți spun, se desfășoară viu în fața cititorului da, a fost chiar o lectură plăcută pentru mine în dimineața aceasta salut | |
| = Dimineața unei sâmbete | Călin Sămărghițan [05.Jul.08 09:36] |
| Bună dimineața, Ioana și Dana. Parafrazându-l pe Emil Brumaru vă spun un gând frumos al lui, înainte de a vă servi cu piersici: Zilele de sâmbătă le trăiesc alții, tu doar privești. Vă mulțumesc pentru atenție, trecere, semn și gentilețe. Diminețile de sâmbătă sunt magice pentru mine... și voi erați aici! | |
| = 9: 37... | ioana matei [05.Jul.08 20:06] |
| mereu dam vina pe orice...dar mai ales pe timp...nu-i asa?...multumesc pentru trecatoare priviri!...si pentru dimineti...cu esarfe...in dar(?)... | |
| = probabil ca-ti faci tot felul de ganduri acum | noemi kronstadt [06.Jul.08 01:03] |
| adorabil cuvant asta, tiptil......parca ar fi un sambure de piersica, aruncat pe birou, dintr-o directie neinclusa in vreun scenariu rezonabil...dar potrivit ca o esarfa feerica, intr-un buzunar de casmir | |
| = nepiersicile | Călin Sămărghițan [06.Jul.08 16:39] |
| Noemi, parcă ai cobărî tocmai din livada aceea. Scenariile rezonabile au devenit demult desuete, poate că a venit timpul direcțiilor ne-euclidiene. | |
| = Livada pârguită de piersici... | Emil Iliescu [06.Jul.08 17:22] |
| Călin, dacă și fereastra și ușa erau închise, probabil că numai inima mai visa la această vizită și s-a deschis ca o livadă feerică și tainică! Livada pârguită de piersici, iarba în care greieri au adormit, adierea eșarfei sau atingerea mâinii ei, un text plin de sensibilitate și tânjind după clipa de liniște cosmică pe care cu toții o căutăm în noi, atunci când iubita pătrunde pe furiș în livada gândurilor noastre. Cu prietenie, Emil | |
| = Livada gândurilor | Călin Sămărghițan [06.Jul.08 22:57] |
| Mulțumesc, Emil. Nu știu dacă am atins liniștea aia cosmică de care spui, dar și dacă numai pare că e așa, tot e ceva. Bogată "livada gândurilor", fiecare se-nfruptă cu fructul care i se pare potrivit. | |