= Placeri cotidiene si rutina | razvan rachieriu [20.Jun.08 13:11] |
“Corbii minusculi” din palme aduc din spațiul populat cu îngeri, demoni și sfinți un gând din universul rațiunii al lui Dumnezeu. Te învârți printre plăcerile cotidiene și rutină și lași în trecut urmele efemere ale ființei ce se consumă în banalitate. | |
= Razvan, | adriana barceanu [20.Jun.08 21:35] |
e o ruptura... am vrut sa separ ceea ce sunt de ceea ce vreu sa fiu.. la o persoana a treia necesara. cred,sper, ca el sa fie pe malul celalalt alaturi de oamenii fara gura. adriana | |
= Arta (re)fugii de sine | Drăgan Sebastian [23.Jun.08 16:40] |
Să nu declari iubire...E mai bine să te iubești pe tine însați pâna te crapă și sapă în tine dorul de altul...irecuperabil pacient al timpului.Dar cine garantează că nu va fi altfel? Nici măcar tu. Nici măcar. | |
= re | adriana barceanu [23.Jun.08 21:24] |
Sebastian, nu stiu de unde ai gasit aceasta problema in poema de mai sus. ceea ce am scris este o (pre)visiune a omului asa cum il ved eu,asa cum eu mi-as dori sa fie. el e altul:)cu totul si cu totul altul | |
= metamorfozarea sufletului... | Ioan Marginean [24.Jun.08 11:56] |
Acel "el" traieste mai mult sau mai putin in fiecare din noi. Il cautam in interiorul nostru tacut si poate il gasim sau poate nu-l vom gasi niciodata. In noi exista cel putin un "el", pe care-l cunoastem si pe care il dorim. Si cine ar fi oamenii fara gura? Sint si ei o parte din noi? E oare "el" aceasta fara de sfirsit metamorfozare a sufletului nostru! Omul isi pune in fata mereu posibilitatea de a renunta la cautare: "poate ar fi timpul să te trezești să nu-l mai cauți" si dorinta de a deveni cindva "el": "îl vei vedea poate, mult mai târziu între îngeri și dumnezeu" Oprirea din cautare, gasire, pierdere, regasire ar insemna insa sfirsitul! Foarte interesanta si bine conturata tema in acest poem! Cu prietenie Ioan | |
= re | adriana barceanu [25.Jun.08 12:35] |
problematica eu-lui... cautarea insa nu inceteaza, multumesc Ioan, ne mai citim Adriana | |