| = . | nica mădălina [08.May.08 23:43] |
| hm, sunt ițiri faine în discursul acesta. gen se vor teme mai mult de genetică decât de hazard. plus osatura, blajină și clară. poate prea insistent-simetrică, să zic astfel. prea atentă cumva să păstreze linia. eliberată de asta, ar ieși ceva cu laturi ferme. da, da. | |
| = Iza | Stefan Doru Dancus [09.May.08 02:20] |
| Esti cumva ruda cu Ion Zubascu/ Poemul e placut, fluent, imi aduce aminte de raul Iza. Numai acolo se scrie in aceasta formula, nezvapaiata, nerecomandata de tot felul de critici de "directie". Mi-a placut. Sa ai pace, Dancus | |
| = Mulțumesc de trecere | Zubascu Ancuta [09.May.08 11:10] |
| Textul este scris pe nerăsuflate. Nu am încercat să păstrey vreo linie...pur și simplu asta a fost ceea ce a ieșit după ce am luat pixul de pe foaie. Probabil linia era undeva în mintea mea și de aceea... Nu cred că sunt rudă cu Ion Zubașcu. Spun nu cred pentru că în Dragomirești toată lumea este cel puți rudă îndepărtată cu toată lumea...Venim din același loc unde oamenii parcă au toți ceva în comun, într-adevăr...Poate această curgere domoală a Izei. Mulțumesc. | |
| = erata | Zubascu Ancuta [09.May.08 11:21] |
| *păstrez *puțin | |
| = în oglindă | Zaharia Ramona [09.May.08 14:52] |
| Sintetizarea unor persoane printr-o trăsătură comună conduce spre un reușit portret "de familie" în oglindă. | |
| = Ramona | Zubascu Ancuta [09.May.08 15:48] |
| Multumesc pentru trecere si pentru semn. Da este un portret in oglinda a propriei persoane ca rezultat a celor care au modelat-o. Rezultatul este mai degraba nefericit. Te citesc si eu, chiar daca nu las mereu un semn si raman consecventa in lectura textelor tale. Cu prietenie, Anca. | |
| = Simetria și linia | Rodean Stefan-Cornel [09.May.08 20:20] |
| Tulburător! Sper să nu fie un text autobiografic, sau dacă este, sper să reușești ceea ce ți-ai propus în ultimul vers! Eu nu îmi permit să comentez în contradictoriu cu Nica Mădălina, pentru că, mi-am dat seama, este o "autoritate în domeniu" pe acest site, are o notorietate evidentă, așa că, Ancuța, te rog să respecți și să urmezi în viitor sfaturile ei, dar... ...acest poem mi se pare valoros tocmai prin grija autorului de a păstra linia și simetria, atât în structura poemului (strofe după același tipic) cât și în exprimare (fără patetisme sau alte extravaganțe); această "simetrie" se potrivește perfect cu sobrietatea, cu maturitatea poetei, care are ca preocupare esențială tocmai "păstrarea liniei", magistral sugerată în versul de final (adică, în condițiile expuse, dacă nu ar spera "să se țină laolaltă", "ar lua-o razna") Eu așa am înțeles poezia, dacă era cu totul altceva de fapt, nu mă supăr să mă atenționați, oricine dorește. | |
| = Mulțumesc | Zubascu Ancuta [09.May.08 21:19] |
| Este un poem aproximativ autobiografic. Sunt niște lucruri din viața mea. Nu pot să renunț la această linie pentru simplul fapt că este linia vieții mele. Nu m-am străduit să o creez dar ea există în text, ca în realitate: firească și de nezdruncinat, fie că vreau eu sau nu. Mulțumesc pentru aprecieri. | |
| = Zubașcu Ancuța, eu sunt , deci , familia mea... | Teodor Dume [09.May.08 22:31] |
| ancuța, textul tău e un poem în adevăratul sens al cuvântului și implică multe stări prin care trece elementul Om responsabil cu viața. discursul poetic e firesc, sincer , curat și vine apăsat din adâncul inimii tale rostuind mesajul cu multă responsabilitate. siguranța discursului trădează (în sensul bun)starea biografică a existenței tale din care vii. ancuța, ai scris o poezie bună fără artificii tehnice sau de-o altă natură care să altereze starea și mesajul pe care l-ai transmis în conformitate cu simțămintele tale. bun cu întregul dar versurile definal vin cao concluzie la ceea ce ți-ai dorit "Eu sunt, deci, familia mea Și încă încerc să mă țin laolaltă." felicitări, ancuța! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Domnului Teodor Dume | Zubascu Ancuta [12.May.08 08:47] |
| Mă bucur că v-a plăcut acest poem. Sunt copleșită de fiecare dată când câștig un nou cititor dar pot să spun cu mâna pe inimă că, în ultima vreme, aștept comentariul dumneavoastră cu sufletul la gură. Știți să citiți o poezie ca puțini alții și să găsiți mult acolo unde alții nu văd nimic. Mulțumesc. Cu stimă, Anca. | |