| = Teodora Popescu, sărutul rămas după mine... | Teodor Dume [07.May.08 21:56] |
| teodora, am făcut recapitularea lecturii celor 14 poeme postate și-mi place să cred că ți-ai format un sprijin din cuvânt rostuindu-l cu siguranță și tact las ca semn "doar ai putea să mai vezi –încă viu și tânăr– sărutul rămas după mine de gerul sălbatic de tot ce nu știu de clopotul roșu stârnit în pustiu de sunete grav picurate în vine" cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re: D-lui Teodor Dume, păşesc parcă mai apăsat | Teodora Popescu [08.May.08 06:48] |
| Un prieten drag m-a convins că atunci când încerc o anume trăire, tot Universul se pliază pe forma ei. Sunt bucuroasă astăzi şi păşesc parcă mai apăsat prin iarba acestui mai. Vă mulţumesc pentru semnele de recunoaştere şi de susţinere, pentru timpul dăruit poemelor mele. Cu stimă, Teodora Popescu | |
| = sărutul rămas.... | Ioan Marginean [17.Jun.08 16:09] |
| O poezie de ritmata de dragoste. O declaratie tirzie de dragoste? "cum împotrivă pășind am pierdut speranța trecută prin filtrul luminii" Foarte frumoasa imaginea data de "sărutul rămas după mine". Sa fiu sincer nu am citit de mult o poezie cu o exprimare atit de clara si de o simplitatate frapanta! Am citit-o si recitit-o cu placere! Succes mai departe! cu stima Ioan | |
| = re Ioan Marginean | Teodora Popescu [08.Aug.08 16:50] |
| Va multumesc, tarziu am gasit semnul Dumneavoastra, imi cer scuze. Cuvintele incurajatoare au batut "la poarta sufletului" meu, au intrat si au ramas acolo. Va astept cu drag sa reveniti. | |