| = părere | Liviu Nanu [04.May.08 13:49] |
| Ia să vedem dacă pot ghici (îmi pun la încercare puterile șamanice) 1.Te-ai dus la tîrd, în Vitan să-ți cumperi mașină. 2.Audi A6 era prea scump. La fel BMW-urile și Passat-urile. (peste 13.000 euro, cred) 3. Ai găsit un Opel Astra care ți-a plăcut, dar și ăla era cam scump. Eu yic să-ți iei Opel, uite, spiritele îmi spun că este marca ta preferată. Dar să nu fie diesel. Despre poem: Ai transpus bine în formă poetică tot amalgamul de vechituri care ne înconjoară. Mai ieftine sau mai scumpe, cum bine spui. Și pantofii vechi sînt cei mai comoyi. De ce naiba se rup tocmai cînd ne-am obninuit cu ei? | |
| = . | Vasile Munteanu [04.May.08 14:24] |
| bre, Liviu: exceptând undergroundul informațional, puterile tale șamanice sunt voodoo, adică au un v și-un d și 4 de 0 (zero; adică mai mult litere, gen parolă de mess :D); n-am fost în târg, că ploua; în schimb, agenda e plină deja la litera O (adică, Opel); cum am învățat de mic zicala că fericirea = direct proporțională cu lungimea plăpumii, nu-mi așez bereta pe cap nici în parbrizul de bmw, nici în cel de passat (oricum, am auzit că sunt la fel de scumpe piesele la laguna lu' matale); asta n-ar fi nimic, dar ploaia asta m-a făcut să nu-mi mai iau nici bicicletă, deși pusesem ochii pe ceva "full suspention"... despre poem, da, cam asta ar fi ideea; referitr la întrebarea ta, cam asta ar fi bănuielile mele formate în timp; una la mână, pe atunci talpa era... de talpă; doi la mână, sentimentul indestructibilului te făcea să crezi că strada se va duce de râpă și tu, purtătorul unor atstfel de încălțări vei rămâne în picioare; vorba ceea, "de ce nu moare lumea asta să scape de mine"... onorat. | |
| = Vasile Munteanu, sufletul meu... | Teodor Dume [04.May.08 18:45] |
| poezia începe din titlu (micropoem într-un singur vers) concentrare-esență-împlinire zgârcenia cuvintelor aduce valoarea și împlinirea "ce-i bun și frumos e prea scump restu-s rable" stimă și considerație, teodor dume, | |
| = . | Vasile Munteanu [05.May.08 09:16] |
| Teo, o fi titlul meu micropoem într-un vers, dar, când am văzut titlul cometariului tău, mă luasem la niște gânduri...:). apăi, ai dreptate, e uneori nevoie și de a strânge șiretul la baierele gurii; poezia de mici dimensiuni nu are pt mine valențe prețioase sau semiprețioase (cum are cea orientală, de exemplu); pentru mine, tipul ăsta de poezie e, așa, ca mâncarea fast-food, nici n-ai timp de mai mult, nici nu poți merge mai departe fără o idee de digerat. mulțumesc pentru lectură și semn. | |