| = Ela, da | Cornel Ștefan Ghica [23.Apr.08 19:17] |
| o intrare fără ieșire; un ne-împărțit sentiment înghesuit "în apropierea absurdului". deși vocea acestui poem e (cam) pre-lungă, uitând de locul (său) înghesuit al sinelui, (totuși) "semnele blânde ale dragostei adunate în pumni / se răsfiră pe un mormânt / se duc la rădăcina ochilor închiși". mi-o plăcut ideea și, în mod deosebit, "să fiu cenușă în ultima zi" "și să mă aruncați în apă sărată". am remarcat linia acelor "numai arbori de moarte suntem". frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = e dor mare , Ela, e un tipat in vers | keller victor-theodor [23.Apr.08 20:52] |
| e un strigat dupa cel ce nu-i si dorul mistuie napraznic numai părinți cu semnele morții pe chip iar semnele blânde ale dragostei adunate în pumni se răsfiră pe un mormânt se duc la rădăcina ochilor închiși un viitor psiholog, al tau prieten Tedi | |
| = "semnele blânde ale dragostei " | Doru Emanuel Iconar [24.Apr.08 11:47] |
„să fiți cenușă în ultima zi” v-aș păstra aproape pentru că: „nu am împărțit niciodată ura am înghesuit-o în cărămizi am cimentat bine intrarea” „întotdeauna tonul capătă amplitudini în apropierea absurdului” de aceea țipătul. We all love you. Sărbători fericite! Doruleț | |
| = Cornel, Teddy, Doruleț | Ela Victoria Luca [02.May.08 20:41] |
| de-am fi putut fi doar arbori de viață și de dragoste, ar fi însemnat să avem rădăcinile doar în paradis, orice ar însemna el, pentru fiecare om în parte. mulâumesc pentru însemnările voastre aici, Ela | |
| = Scurt descântec | Ioan Jorz [02.May.08 21:58] |
| Ce-i mai poți spune cuiva care a scris un cutremurător descâtec împotriva grotescului și spaimei, într-un vers atât de frumos, cum e "țipătul (...) sparge imaginile care mă pândesc înaintea privirii", pentru ca mai apoi, într-un registru grav/solemn, scuturat de toate temerile, să-și asume un destinul cristic, tragic, pentru că, tot poeta spune: "crucea mea este aerul", "numai arbori de moarte suntem"? Omagiile mele și un coș de flori, | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [02.May.08 23:23] |
| uneori e de ajuns și un coș imens de tăcere, albă. mulțumesc pentru. Ela | |