| = Cer judecată dreaptă. | Emil Dogaru [04.Nov.08 16:50] |
| Chiar nu înțeleg de ce stă acest text la atelier. Bate multe texte cu drepturi depline. (o singură eroare ortografică: păstreză în loc de păstrează) Este un vis pentru suflet (sigur, trebuie să ai disponibilitatea de a percepe sensibilitatea redării - dacă nu, mai sunt și alte căi de mulțumire spirituală: Big Brother, Ciao Darwin, Fam. Bundy, Sanda Brown, Elodia, etc) Mi-a plăcut tot, dar mi-au rămas la suflet (că tot veni vorba) două: ... mă încurc mereu cu virgula asta... și ... mă luaseși de mână cu ceva timp în urmă... asta chiar este de-o profunzime de mare maestru al scrisului ( deși te bănui de spontaneitate) Nu știu unde să intervin ca textul să iasă din atelier. Am impresia că "judecătorii" sunt cam eterogeni. ( ca și criticii, de altfel) | |
| = Emil, mă iartă... | Roman Anamaria [10.Nov.08 20:12] |
| Emil, iartă-mă, dar parcă nu ți-aș da dreptate... deși e vorba de textul meu. Sau poate mi-l ironizezi (textul) știi tu cum, cam așa cum te-ai jucat cu Moartea, în textul tău :) Adevărul este că eu nu sunt scriitoare... eu mai mult citesc (sunt, deci, consumator, iar nu producător:)!). Chiar și aici, pe "agonia" citesc foarte mult, chiar dacă nu las semne... Poate greșesc, dar am impresia că aici se lasă semne mai mult ca de la scriitor la scriitor, iar nu ca de la cititor la scriitor... de aceea nu las semne nici chiar pe texte pe care le apreciez foarte mult... Ca și cum m-aș teme de reacții... Repet, poate greșesc... În ceea ce privește textele mele... unele îmi "ies", altele nu... Dar nu am pretenții de "scriitor". E adevărat că, atunci când mi se trece un text la "atelier", aș fi bucuroasă să mi se spună cam ce să "schimb" la el... sau dacă e cazul să-l "nimicesc", pur și simplu. Dar sunt conștientă că nu are nimeni timp și răbdare să se aplece asupra atâtor scrieri pe care biata "hârtie virtuală" le suportă. Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar la acest text am găsit chiar eu unele lucruri care nu mi-au "sunat bine". Am mai schimbat câte ceva dar cred că mai "suportă" schimbări. În primul rând e unul din "personalele" mele mult, mult prea... personale. Așa este și "Sufletului meu" pe care l-am publicat zilele trecute. Sunt lucruri acolo care pot părea fără noimă pentru cei care citesc... chiar dacă eu aș putea să "explic" fiecare cuvânt... și apoi, mai e și modalitatea de redare (îmi recunosc, deseori, un patetism excesiv). Sigur, tu ai văzut că am scris acest text cu sufletul... și îți mulțumesc pentru apreciere. Doar că eu cred că sensibilitatea pe care ai descoperit-o la mine te-a făcut să exagerezi puțin... Bine, acum sper că nu "te-am pierdut" ca cititor și comentator al meu:) Ei, ce zici? Mai ești acolo cu cele "cincizeci"? anamaria | |