| = ce ți-e! | ioan peia [16.Apr.06 10:39] |
| acu să spun că mi-a plăcut chestia asta: "într-o chemare încleștată timpul se va opri dilatându-și brațele" dar ceea ce nu am înțeles, deși m-am consultat cu oracolul, este povestea despre "încleștarea" aia, "într-o copulare perfectă". ce e aia "încleștare" și ce e aia "copulare"? că eu am studii de tinchigiu-auto și cât pe ce să asimilez noțiunile poeticești cu trusa mea de scule! cum știu că nimic nu e perfect, deci că și cleștii și copulările se strică, rămâne să accept ipoteza că andrei e un pseudonim pentru șmecherul de zeus care a mai găsit o modalitate de a se travesti și a fecunda biata nimfă. aaașa,da - iacătă perfecțiunea! ce ți-e și cu legendele astea! | |
| = iarba fiarelor :) | Alina Livia Lazăr [16.Apr.06 10:57] |
| Ioan, Mulțumesc pentru semn. Îi voi transmite lui Andrei, și părerea, și întrebarea. Evident că cel mai mult mă interesa ce poți spune despre text, evident din punctul de vedere al unui tinichigiu auto poetizat și snovar :) Acum, să știi că eu nu mă îndoiesc de existența lui Zeus. Tu - de a nimfelor?! :) | |
| = ciubucul, vă rog! | ioan peia [16.Apr.06 13:26] |
| deci, din puntul de vedere al unui tinichigiu-auto-snovar sau snovar-auto, cum o dai, tot în academie nimerești!... eu crez că: 1. prima strofă vrea să sugereze că El, adică personagiul la care se face referire, are o inimă mare și generoasă. mare, pentru că trebuie ceva volum pentru a adăposti o drăguța de nimfă, care, or'ș'cât, și mignonă dacă-ar fi ( observi ambiguitatea dihotomică a termenului: "dacă"...), tot ar măsura cel puțin un metru șaizeci. apoi, tre să mai pună și totul sub cheie, ceea ce presupune o ușă masivă de fier, la o ditamai odaia, unde, probabil, se adăpostește nimfa în cauză. visele nu le mai punem la socoteală, căci, precum se știe, ele sunt eterice și s-ar strecura ușor printre zăbrele. iată versurile comentate: "într-o zi îmi vei strânge toate visele și mă vei închide cu totul sub cheie în inia ta" 2. anșa. dar să mergem mai departe, unde găsim urnătoarea strofă: "voi face atunci pui cu ochi albaștri ți-i voi elibera printre vene să te inunde jucăiși spre margini" ce înțelege tinichigiul din mine, cu filologia lui aplicată la carburatoare, platini și motoare în doi timpi și trei mișcări? el înțelege că, dacă ții musai să ai ouă "ochiuri-albastre", poți obține acest lucru printr-o atentă și profesioanală încrucișare de pui de crevedia, - cocoșei bățoși - adică rumânași de-ai noștri, cu puicuțele de islanda, toate ochioase, de crapă cerul de invidie privind în pupilele lor bleu. acu, de paști, chiar că ar fi interesant să vopsești, în albastru, coaja ouălelor care ascund, in nuce, ochi-ochiuri albastre. asorteu gastronomic original! după care, consumându-le, din priviri, să te simți inundat în plasme de progenitura "jucăușă", evadată "spre margini", din pântecele lor ovoidal. 3. mai departe: "colțurile gurii ți le vor agăța de urechi ca un leagăn" asta nu-mi place. are conotații politice! subtil, a fost introdus un anume zâmbet de proveniență post/revoluționară, care, mie, în calitate de adept al sobrietății eficiente, îmi inspiră oarece frisoane metatextuale. pas, deci! 4. "vor încolăci stomacul de șira spinării eliberând fluturii vor da drumul apelor să te umezească" aici, m-am prins! fluturii, ca și păsărelele alea, au, drept locație, partea cerebrală a individului, ceea ce mă face să remarc sugestia extrem de fin subliniată prin termenul "stomac", care, știm, are și echivalentul de "creieraș", cred: mic, pentru ca să se poată învârti, va să zică, în jurul șirei spinării, anume zona vertebrelor c14-c15-c16, cervicalo-nervicală. adică partea neuorvegetativă, reponsabilă de proliferarea fluturașilor și păsărelelor din zona mai sus sures/citată. în partea cu "datul drumul la ape", cred că e vorba de vreo inundare controlată a câmpiilor patriei, sub amenințarea vânjoasă a viiturilor ăstea. dar termenul de "umezire" mi se pare destul de nepotrivit ales, ținând cont de faptul că, odată prins de puhoi, numai umezit nu ieși din el, ci de-a dreptul fleșcăit, aș putea pentru ca să spun. 5. acu vine partea cu cleștii, despre care am pomenit mai sus, și care, mie-mi place foarte tare, că e în tonul meseriei mele: clești, patenți, chei, freze, raboteze, etc. da' nu mai insist, să nu se creadă că-mi discriminez pozitiv abilitățile... de ce se oprește timpul ăla? simplu: nu poți, bre, să umbli la ceasornice,- mașinării finuțe - cu ditamai ostromentele de reparat basculante. aci era nevoie de sculițe micrometrice - asta vrea să sugereze poeta. că adică: "într-o chemare încleștată timpul se va opri dilatându-și brațele" e, chestia cu brațele nu o mai pricep io, dar mai las loc și de oleacă de obscuritate, că așa stă bine unei poezii, nu? 6. "voi ști atunci că e vremea eliberării" aha. stai că aici a dat-o subtil de tot! un mesaj subliminal către andrei ăla, căruia-i spune: "mai e nițel, iubite, și scapi de la pârnaie. ce să-ți fac, violatorule! nu știai că pe curul ei așa scrie: pușcărie? te luași după nu știu ce citate d-alea poetice, că, adică, tratate, chestii, președinți, mă rog, și dezvirginași biata fată, sub raza palidă a lunii. aprilie." deh! poet, la poiată trage! dacă nu greșii eu ceva termeni p-aci! 7. bon! stai să-mi iau transpirația de pe frunte că urmează o parte taaaaare, frate! cu încolăciri și copulări. acu, ce să zic? de încolăciri am mai auzit io, de-o pildă, cablul de accelerație în jurul țevii de eșapament, dar de copulări d-alea, nici că. da', zic io așa, că ar fi un fel de carburator cu supra/alimentare, că adică atunci când apeși pe accelerația aia, să fuga mașina de sub tine, vere! deci așa. însă dar dacă nu e așa, îmi asum responsabilitatea critică, că noi, tinichigii, avem dezvoltată din plin conștiința probității noastre tehnico-profesionale! căci, iată: 8. "încolăciți într-o copulare perfectă mă vei naște cu un strigăt de plăcere dintr-un vagin al abandonului al renunțării" deci, vezi, deci așa cum zisei: când apeși pe accelerația aia, urli de plăcere și naști fel și fel de fluturași, care toți evadează dintr-un vagon (aci cred că e un typo pe care-l corectez; ce e ăla vagin!?) al abandonării. adică, dacă nu te oprești în timp util la semnalizarea "trecere la nivel de cale ferată fără barieră", riști să te urci în vagon, cu mașină, cu tot. și s-a dus dracului plăcerea! renunți la toate. că lumea sta e perversă rău, știu eu. în final, zic că am interpretat corect toate subtilitățile de limbaj din instrucțiunile astea de folosire, zise poezie mecanică, - manual pentru tinichigii cu esperență în depanări lingvistice. anșa. vă iubesc cu toate supapele la maxim! ciubucul, vă rog! | |
| = tinichigerie hai'fai | Alina Livia Lazăr [16.Apr.06 14:04] |
| Ioane, Dar știu că-ți plăcu mult de scriseși atât, dragul de tine. Îți repet că nu eu am scris poemul, dar ce nevoie mai ai tu de lămuriri conexe, că văd că pricepuși ce vruși/putuși. Acum, eu cred în libertatea interpretării unei scrieri, de orice natură ar fi ea, așa că mă bucură să văd că Andrei ți-o stârnit atâtea gânduri, atâtea idei. Bag seamă că te-a inspirat de-a binelea. Eu am și zâmbit, dar nu m-am simțit copleșită, pentru că prin unele locuri, ai aberat de-a binelea, pe câmpi domoli și prin văi înmugurite. Cred că era necesar să faci asta pentru ansamblul spumos-etapizat al prezentării. Bun. Acum ce nu înțeleg e declarația aia universală de amor din final, precum și solicitarea bacșișului, cu atât mai mult cu cât ... ce-am comandat eu și ce aduci tu! Păi, se poa`?! Mulțumesc prietenesc, li | |