| = Emil iliescu, cărările ascunse ale somnului... | Teodor Dume [23.Mar.08 10:30] |
| am citiut cu atenție și mi-am pus întrebarea...oare la umbra noastră se va opri cineva să-și astâmpere sufletul și să ne mulțumească, fie și,... printr-o pomenire? plăcut text. cu stimă același teodor dume, | |
| = Cu siguranță... | Emil Iliescu [23.Mar.08 12:25] |
| Cu siguranță, dacă nu ne va pomeni un trup cu suflet, ne vor pomeni lucrurile acestui pământ asupra cărora ne-am plecat cu sensibilitate și dragoste prin tot ceea ce am scris... Cu mulțumiri pentru cuvintele spuse din inimă! | |
| = îmbinare | Zaharia Ramona [24.Mar.08 15:32] |
| Este frumoasă îmbinarea dintre credința ortodoxă și mitologia personală a omului aflat în legătură cu natura și simbolistica ei (ritualul de la nașterea copiilor). Avem două repere între care se desfășoară viața cu șerpuirile ei nebănuite: Pământ și Cer. | |
| = Sincere mulțumiri... | Emil Iliescu [24.Mar.08 16:59] |
| Ramona, nu pot decât să salut trecerea ta peste un text în care am vrut să sugerez că, oricâtă zbatere ar însemna viața noastră, drumul de la pământ la cer nu-l putem parcurge decât cu un suflet simplu ca pământul și smerit ca cerul. | |
| = Pilde ziditoare pentru suflet. | Branoiu Elisabeta [26.Mar.08 14:14] |
| Înclinam să cred, cu mustrare de cuget, că poate am pricinuit fraților mei, oboseală sau oarecare greutate cu scrierea mea. Citind acest foarte impresionant text… pe alocuri cu lacrimi în ochi, am descoperit că într-adevăr "agonie" înseamnă, nu numai competiție pentru lupta de a fi tu cel mai bun, ci și o renaștere spirituală, înseamnă o relație intimă cu Dumnezeu, cu Sfinții cu "Martirii" neamului nostru românesc, și nu sunt puțini, așa precum "pelerinul". Sunt taine mult prea mari de dezlegat de noi pământenii, dar vine un ceas când o să fim și noi nevoiți a începe: " Mitru...ncepu să mestece fără să cârtească primele litere pe care mâinile acelea de un dalb nefiresc i le întinse și buzele lui putură pentru prima dată să exclame: „Doamne...Doamne...!” Era un cuvânt pe care nu-l cunoscuse o viață întreagă, la care nu se gândise niciodată, ……..începu să strige și el, cuvinte de mult știute, printre ele un tragic „ajutor”, cuvânt nicicând folosit până atunci de bărbatul aspru și netemător …. .… fiindcă, dacă n-ar fi fost glasul acela blând, tânărul acela dintr-o altă lume și simțire... ?!!! Iată forțele sufletului se înalță pline de putere până sub aripile strălucirii, cugetând idei și fraze divine ce până atunci, nu-i inspira nici un interes, nu aveau nici o valoare pe buzele lui Mitru. Eu cred în aceste mărturii că nu sunt altceva decât "lucrări ale Divinității" Vă citesc cu mare interes, și să ne mai scoateți la iveală și alți "Pelerini". Reproduc mai jos, sfintele îndemnuri pe care le-am primit și eu de la Marele trăitor cu viața, Sfântul Îlarion Argatu de la Cernica: " Eu cred tot ce mi-ai povestit tu, Dumnezeu să-ți dea puterea să mergi mai departe. El e Făcător de mari, mari minuni dumnezeiești, dă-mi un bănuț… vrem să zidim o Biserică românească la Ierusalim, Dumnezeu să te binecuvinteze, Amin." Dumnezeu să-l fericească în nemărginitele Sale bucurii iar pe noi toți să ne binecuvinteze din Ceruri. Doamne ajută. Elisabeta. Revin cu plăcere. | |
| = "mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta!" | Doru Emanuel Iconar [26.Mar.08 15:34] |
| Text impresionant prin subiect, recunosc aproape inimii mele și care mi-a adus am o mie de gânduri. Am admirat o povestire bine construită, cu o claritate a ideilor de invidiat. Personajele sunt vii, foarte bine creionate, observarea lucidă dar senină a realități. Imagini care pe mine m-au încântat, mi-au captat atenția, crează o atmosferă de un colorit aparte. Aveți tot respectul si admiratia mea pentru această povestire. Păcat că nu știu să fac un comentariu pe măsura acestui text. Merită. Doru Emanuel P.S. Aveți o singură repetiție, aproape, si doar o greșeala de tastare, ceea ce la un text de o astfel de întindere este de admirat. Felicitări sincere. „căutând cântecul găinușei sale, scoțând rar câte un sunet tandru, numai de ei doi înțeles.” „orgoliosul cerb, ce boncăluia la răstimpuri, povestindu-și parcă prin graiul numai de ele știut” „să ne amintim ce i-a spsu Mântuitorul” D. | |
| = Doamnei Elisabeta, cu mulțumiri... | Emil Iliescu [26.Mar.08 19:04] |
| Doamnei Elisabeta, mulțumiri pentru atenția cu care m-ați citit și să ne ajute Mântuitorul, așa cum spunea părintele Cleopa, să ne vedem cu toții în Rai. | |
| = Doruleț, sunt fericit... | Emil Iliescu [26.Mar.08 19:09] |
| Doruleț, sunt fericit că o inimă pură și un suflet sensibil ca al tău s-au aplecat cu atenție peste gândurile mele. Mulțumesc pentru ajutorul dat în a-mi depista inerentele greșeli, dar, câteodată, când un text te ține captiv în rezonanța lui, sunt posibile și greșeli de genul celor pe care cu acuitate le-ai sesizat. Baftă la școală și trudă la scris! | |