| = v2 | Andrei Horia Gheorghiu [17.Mar.08 21:54] |
| pentru că nu am am scris de vreme, m-am năpustit ca înecatul asupra butonului trimite, de la prima strigare. astăzi am recitit textul și... îmi cer scuze. iată varianta a doua. "a fost odată ca niciodată lumina crudă în căutarea zidurilor la doi ochi depărtare de tine iar tu iar tu doar tu uitată în altă parte amnezie absurdă pentru patru mâini și voce doi zece doi zece zâmbet strâmb, propriu, reflexiv a fost altădată mai bine ca niciodată sprijin în cruzimea iubirii impure separat prin lumină de umbră bisturiu perfect în mâna unor copii bătrâni imi stă bine în alb de azi mă voi îmbrăca în viscol noaptea o voi păstra sub pleoape pentru tine ma arunc de pe piedestal aștept momentul contopirii cu stâncile înghețate ale unei iubiri paralele viața următoare voi locui sub podul lipsă dintre noi cum ieși din malaxorul dragostei pe dreapta sunt locul geometric al punctelor noastre comune mutilat iremediabil de persistența memoriei într-un sac de dormit suprarealist, impropriu, pasiv dragostea e un tren care nu fluieră niciodată dragostea se poate pierde, ca orice brichetă dragostea va fi fost scrisă de bill withers post-mortem" multumesc p.s.: probabil vor fi si v3 si v4. e un text la care tin. orice asemanare cu persoane sau fapte reale este pur intamplatoare. | |
| = erata | Andrei Horia Gheorghiu [17.Mar.08 22:08] |
| * este pură și deloc întâmplătoare | |
| = frumos | Alina Manole [18.Mar.08 02:26] |
| Am citit prima varianta si cred ca e un poem foarte frumos. Incearca in v3 sau v4 sa schimbi ceva din final, parca e artificial finalul. | |
| = produsul brut | Andrei Horia Gheorghiu [07.Jun.08 10:50] |
| având în vedere că am mai trecut pe-aici și am mai schimbat textul pe ici pe colo, astfel încât acum sus se află un v3 spre 4, am decis să pun v1 aici, sub text, așa cum l-am scris atunci. fără întrebări, fără răspunsuri. " repetiție fără scrupule a fost odată ca niciodată căutam ziduri eram lumina crudă a dimineților la doi ochi distanță de tine iar tu iar tu numai tu te uiți în altă parte amnezie absurdă pentru patru mâini și voce doi zece doi zece zâmbet strâmb, propriu, diateza reflexivă a fost altădată mai bine ca niciodată căutam puncte de sprijin în cruzimea iubirii impure separat de umbră prin lumină bisturiul perfect în mâna unor copii bătrâni imi stă bine în alb de azi mă voi îmbrăca numai în viscol voi păstra noaptea sub pleoape doar pentru tine am ales să mă sinucid prin aruncare de pe piedestal aștept momentul contopirii cu stâncile înghețate ale unei iubiri paralele în viața următoare voi locui sub podul lipsă dintre noi cum ieși din malaxorul infernal al dragostei pe dreapta mă întreb ce este comun în mine mutilat iremediabil de persistența memoriei într-un sac de dormit suprarealist, impropriu, diateza pasivă dragostea e un tren care nu fluieră niciodată dragostea se poate pierde, ca orice brichetă dragostea va fi fost scrisă de bill withers post-mortem " | |