| = felicitari! | Mihaela Merchez [14.Mar.08 10:44] |
| text minunat de citit, bucata cu bucata si in intregime. miraculos vers: "ca orice mușchi credința se hrănește cu lumină". si miraculoase renuntarile: "am tăiat frunzele care-mi purtau spre inimă păsări/ am tăiat rădăcinile care-mi purtau spre inimă ființe cu înaltul stins". stii, imi place tot. dar chiar vrei sa faca din tine coliva sau tuici?! cu aleasa apreciere, | |
| = observ | Cristina Sirion [15.Mar.08 01:08] |
| ... ca am fost pe aceeasi lungime de unda. Personal, as alege varianta ta. Mi-au placut in mod special: "inima se excită singură ea nu are nevoie de obiect altminteri de ce? mi-ar curge sânge din nas când mă închin", "dar ea bătea mă bătea cu nervii ploii", "și soarele e o inimă mi-am zis/ măcar un ventricul/ de aceea el bate el arde încet/ ca umbra unui clopot pe-o buză de aer". Sfarsitul mi-a placut prin turnura pe care a luat-o tonul romantic, mai inspre tuici. Foarte inspirat. Desigur, pe gustul meu. Sunt capabila sa vad si obiectiile legate de "soare", "inima", "pamant" samd. E cumva ca-n lego, cu aceleasi piese poti face nshpe constructii, conteaza pana la urma mesajul. | |
| = parere | Patra Adelina [20.Mar.08 23:18] |
| " și soarele e o inimă " Contrastul apare între "înmormântare" și "soare". Cred că sunt rare poeziile în care să apară și "înmormântare" și cuvântul "soare" și în care să se păstreze nota tristă. Interesant. A, și încă ceva: îmi place că mai toate elementele primordiale apar aici: pământul, aerul, lemnul, focul..iar țuica de la final este apa. :) | |