| = Carmen-Manuela Macelaru, tulpină de primăvară cu numele meu... | Teodor Dume [27.Feb.08 09:13] |
| text bun, împlinit, dar finalul merită o stea de suflet îmi place ce-am citit în această dimineață "îți vei scoate aripile le vei înfige-n pământ una peste alta vei bate un cui între ele o cruce perenă cu rădăcini persistente din care mereu în fiecare primăvară va crește o tulpină nouă cu numele meu" mă repet că-mi place..."în fiecare /primăvară va crește o tulpină nouă/cu numele meu" inedit și eclipsant, cu bucuria de-a fi citit un text pe placul meu stimă și considerație, teodor dume, | |
| = primăvara iubirilor tuturor anotimpurilor | Plopeanu Petrache [27.Feb.08 11:14] |
| Carmen, numele tău e iubire... Recunosc trei planuri temporalo-spațiale: primul, al ocolului și al străzii al doilea, al pătrunderii și al ființei al treilea, al transcendentalului și al anotimpurilor Toate se leagă unitar în cuvântul iubire și nostalgie - este ce transmite atât de puternic acest poem, atât de frumos ca și toate celelalte ale tale. Felicitări încă o dată pentru acest carmen de primăvara tuturor anotimpurilor Cu prietenie PP | |
| = :) | Alberto M. Popesco [27.Feb.08 11:34] |
| mie imi place foarte mult versul: "târăști după tine ultimele șoapte", apoi ma incanta inima in care s-a cuibarit parazitul si aripile infipte in pamant te sarut, matzo | |
| = reply | Carmen-Manuela Macelaru [27.Feb.08 13:21] |
| theodor, crucea perena are radacinile persistente in orice sezon,indiferent ca e sezonul iubirii sau al tacerii. dl.Plopeanu, cuvantul unitar iubire se regaseste peste tot in poem chiar daca nu este la vedere. Albert, tarasc dupa mine ultimele soapte,cuibarirea este un refugiu minutios facut. aripile sunt legate de pamant.miau-miau. va multumesc si va mai astept, mcm | |
| = "link to me"... | ioana matei [27.Feb.08 19:08] |
| ti-am citit cu drag traitorul poem...sincer, ochii mei nu vad aici iubire, ci o acuta nevoie de ea...creionul ramane fermecat... | |
| = completare... | ioana matei [27.Feb.08 23:07] |
| acuta si orgolioasa...ochii mei vad aici si o mare singuratate...dar creionul ramane fermecat... | |
| = . | sorin ene [27.Feb.08 21:46] |
| relevarea coexistentei cu trasaturi inchegate. retorica stapanita poate permite orice tema, se contopeste cu felul de a exista intr-un spatiu predestinat. includ conturul clar, fara dublu sens, acuratetea, exculd radacinile persistente. | |
| = reply | Carmen-Manuela Macelaru [28.Feb.08 08:01] |
| ioana, daca textul nu ar oferi 1000 de drumuri, nu ar mai fi poem, uite ca tu vezi altceva. sorin, spatiu predestinat uneori mai usor de respirat in el decat in unul artificial. multumesc mcm | |