| = Iară și iară, un alt capăt de drum | Călin Sămărghițan [26.Feb.08 14:24] |
| Pentru cei care încă mai caută soluții, care încă mai cred în soluții, E.V.L. le arată "forma de viață" sau "forma de moarte", ascunderea în spatele oamenilor. E chiar o modalitate de purificare, vedem, căci "și se spală sângele". Ceilalți ar fi un fel de zid (cu molozul aferent), cu "fărâme de os alb", "opaci", dar necesari pentru purificare, locuri bune de ascuns, de odihnă pentru un timp. De popas. S-ar prea putea ca la capătul celălalt să fie de această dată destinația definitivă. Puternică dar lividă, din nou la capăt de drum, întinzând cuvântul până la un el de pe un "celălalt pat al morții", ia un alt start spre un obsedant "capăt celălalt", cu un nou bagaj în suflet, cu o nouă altă viață înainte de trăit. De această dată în locul cui? Hî? În locul cui? | |
| = părere | Ecaterina Bargan [26.Feb.08 21:26] |
| acei oameni opaci reprezintă lumea din care se construiește barajul exterior și din care, în același timp, eul face parte. debarasarea de ruine or eșecuri - tot ce poartă "sîngele de moloz". incapacitatea de a te ține / lega de ei definitiv, fără ca să se desprindă treptat, să se îndepărteze din lașitate, pragmatism, spaimă sau pur și simplu. plasarea eului din celălalt capăt mult sub orizontul de așteptare, deasupra timpului, dînd firescul tribut vulnerabilității. despovărarea de absențe (sau invers). energia interioară se metamorfozează cu fiecare spirit pe care îl purtăm. ajută la a viețui. | |
| + părere | Liviu Nanu [26.Feb.08 21:41] |
| O poezie densă, poate prea densă pentru unii. Am remarcat două versuri (adică astea mi-au rămas mai mult în minte după lectură): "cel mai ușor te ascunzi printre oameni sunt mai opaci decât zidurile" și "a capătul celălalt destinațiile sunt definitive" cu scuze pentru deranj, al 160-lea cititor, anton | |
| + capăt | florin caragiu [27.Feb.08 20:50] |
| răvășitor de frumos se înlănțuie totul spre o vedere dinspre dincolo de limite care apasă pe suflet cu blândețe, cu acea detașare a "muritului îndeajuns" ce adună cele risipite în lume într-o poveste. Viața respiră între acoladele unei iubiri care a consumat viața pentru sine și trăiește din viața pentru alții, din vorbirea cu Dumnezeu în care timpurile se așază în straturi translucide. mi-e greu să citez ceva, textul e foarte dens și filonul emoțional atent distribuit în formele estetice. as remarca totusi: te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt? | |
| = * | George Pașa [27.Feb.08 21:12] |
| Mai întâi am ascultat poezia, dar, ciudat (sau poate că nu!), vocea interioară nu mai era a mea, ci parcă a ta. Am încercat după aceea, ca altădată, să mă detașez și să urmăresc structurile, țesătura de idei, dar tot aceeași melodie o auzeam! Remarc numai suprapunerea, pe alocuri, a planurilor, eul poetic aflându-se într-un dialog cu sine, cu Dumnezeu, cu ființa iubită... Ce mai sesizez în ultimele tale texte este prezența interjecției "oho", fie cu rol de a exprima preaplinul sufletesc, așa cum cred că se întâmplă aici, fie cu alte conotații. E unul dintre textele tale bine realizate. Felicitări! | |
| = căldură mormîntală? | Tudor Negoescu [27.Feb.08 21:25] |
| remarc schimbarea registrului poetic, o expresivitate debordantă. cred, totuși că e vorba de un experiment, pentru că unele replici vin parcă din filmele cu vampiri și fantome... nu am înțeles sintagma ``această căldură grea mormântală``. mi se pare un pic forțată. poate mai aproape de realitate era liniște/ răceală mormîntală. în copilărie, fugit fiind de-acasă, am trăit cîteva zile într-un cavou și nu am avut nicicînd senzația de ``căldură mormîntală``. ba din contră, cu toate că era vară, dimineața mă trezeam amorțit de frig... | |
| = and the truth was told in the fairy hours | Alexandra Mitrofan [28.Feb.08 01:23] |
| cuvintele pot sa traiasca mai mult decat vieti si vieti de-a randul asa am citit eu tonurile acestui poem peanut | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [01.Mar.08 10:21] |
| tuturor pentru semnele voastre aici, îmi e destul de greu acum să răspund fiecăruia în parte după cum i-a fost cuvântul, dar tot ce aș spune acum este "până acum am murit îndeajuns", se vede "capătul celălalt". Ela | |