= "m-am săturat de..." | Doru Emanuel Iconar [09.Feb.08 09:29] |
O casă minunată. Îmi place contrastul „orașe gigant” – „o casă la țară” „ferestrele mele vor da totdeauna spre sud noaptea casa lui se va legăna și greierii îmi vor cânta să adorm” ”am mai putea aduce și-o pianină să-mi cânți iernile când vom fi sub zăpadă și scara în spirală o bijuterie” Doruleț | |
= IONUT ):( DORUT | mircea lacatus [09.Feb.08 11:34] |
ionut bucuros sa te vad ai dreptate cand spui ca a doua parte a poeziei schimba foarte tare discursul insa asa cum observa si doru am scontat tocmai pe acest contrast vacarmul marilor orase si linistea de la tara cred ca ar fi bine sa impart textul in doua strofe si atunci s-ar percepe mai bine ce am vrut sa spun doru si iarasi incantat sa vad un tanar care ma citeste si caruia ii place ceea ce citeste aici cum spuneam si alte dati desigur este un semn bun va multumesc emir | |
= mircea lăcătuș, și greierii îmi vor cânta să adorm... | Teodor Dume [09.Feb.08 15:43] |
da, poemul are două părți bine țintite; vacarmul marelor orașe și liniștea de la țară. joncțiunea dintre cele două mi se pare totuși reușită, deși exprimarea din prima este foarte cursivă, alunecă "poetic", iar în cea de-a doua se trece la o exprimare matură, așezată care dealtfel nu deranjază cu nimic.sigur, dacă autorul o va face ,ar fi bine să se delimiteze prin spațiu.poemul este unul împlinit. "și greierii îmi vor cânta să adorm dacă te răzgândești vino e în casă loc pentru amândoi " stimă și considerație, teodor dume, | |
= Ai să vezi! | Nicolae Popa [09.Feb.08 16:17] |
Mircea, Rigoare și dinamism, limbaj și ieșire din rigorile limbajului prin imaginație, text-anclavă într-o geometrie anclavizată spre infinitul cifrei 8, un du-te-vino pe linia rîsului-plînsului, ieșire de sub podul/plafon prin eforturi "de oameni trecând" ridicate, cel mai mult plăcîndu-mi aceste versuti concentrice: "ferestrele mele vor da totdeauna spre sud noaptea casa lui se va legăna și greierii îmi vor cânta să adorm dacă te răzgândești vino" Mi-a plăcut! | |
= liniste, multa liniste | Csiborg Mirco [09.Feb.08 16:20] |
Primele 3 versuri sunt de-a dreptul fantastice. Imi place enorm ce faci cu podurile, care de obicei sunt simbol al comunicarii, unirii, etc. Pe urma mi se pare ca supralicitezi cam mult, incerci sa mulgi mai multe cuvinte din idee decat poate ea sa dea si se cam dilueaza. In prima parte as lasa doar atat cat e strict necesar pentru a sugera apasarea, aglomeratia, depersonalizarea, de-spiritualizarea(exista cuvantul asta?), iar in partea a doua as lasa linistea sa lucreze mai mult. Cam asa: mutatis mutandis m-am săturat de aceste orașe gigant de poduri de fier trecând peste poduri de piatră trecând peste poduri de oameni trecând mi-e lehamite de ziduri m-am săturat de aceste biserici splendide în care nici măcar preoții nu mai intră sunt sătul de altare am găsit o casă la țară cu scară în spirală și ferestre spre sud o bijuterie proprietarul e un melc bătrîn mă mut în cîteva zile dacă te răzgândești vino Ca cititor, mie personal, mi se par mai interesante textele in care sunt facut partas la o traire, dar nu mi se da tot(pianina, zapada, etc), mi se lasa ceva libertate. Oricum, asta are parti care mi-au placut enorm, altfel nu ziceam nimic. Archibald Haddock PS: Era sa uit typo: latina mea e cam ruginita acum(nu c-ar fi fost vreodata altfel:)), dar cred ca corect e mutatis mutandis. | |
+ "Pot să stau și eu aici?" | Ioana Geacăr [09.Feb.08 18:35] |
Fain text, Mircea! Fantasticul este foarte credibil, mai ales în stil epistolar, ca variantă pentru un real oțelit. Și desenul căsuței îmi place, bine că ai tras doua linii fine, dacă ai fi insistat, imaginația mea ar fi fost legată sub pod de fier! Doar afirmația asta mi se pare gratuită (pentru realitatea de aici!!!acolo poate-i altfel)"în care nici măcar preoții nu mai intră" Fă o căsuță încăpătoare, or mai vrea și alții ;) | |
= un text de recomandat | katya kelaro [10.Feb.08 12:19] |
un poem simfonic in doua parti, prima andante cu reflexe metalice, a doua un scherzo giocoso cu flauti, ramuri inflorite si mult verde. un verde cu irizatii de curcubeu. e unul din acele texte pe care le revendic intr-o carte atunci cand o deschid. il revendic pentru ca inalta, pentru ca da aripi, pentru ca dezvaluie un spirit fragil si totusi atat de puternic... imaginile sunt de o delicatete rara ... universul interior fata in fata cu realitatea oxidabila a zilei... bine conturate ambele parti...Mircea, nu te dezminti nici in poezie... eu l-as recomanda. multe din poemele tale sunt foarte tari... felicitari...desi tu nu ai nevoie de astea ca sa scrii bine. tu scrii bine si atat. restul e in plus ...ar fi bine sa te apuci sa publici... | |
= teodor dume * nicolae popa*csiborg mirco*ioana giacar*katia kelaro | mircea lacatus [10.Feb.08 15:28] |
teodor stima si consideratie si dinspre vest spre est :) nicolae popa un poet de dincolo de prut un poet de-acasa vizitele tale au o incarcatura in plus :) mirco de departe se vede ca esti un om al cartilor si al cartilor bune latina mea evident e mai slaba decat latina ta am sa corectez intr-o buna zi ai cernut bine poezia mea ce a ramas in sita e foarte frumos:) ioana daca scot pianina ma e loc de-o persoana un poet gracil ca tine si atat de agreabil e onoare sa-l ai colocatar s-ar muta si stelele la noi:) merci beocup katia kelaro taman cand ma pregateam sa-ti las un comentariu incendiar la ultima ta aparitie am vazut ca mi-ai scris tu unul cum as putea acum sa te laud fara sa se creada ca-ti raspund comentariul tau in sine e o simfonie pentru o clipa m-am simtit la un pas de hörderlin :) merci katia m-ai recomandat de chiar chiar va multumesc emir | |