| = ioana bolba,inima ta bate în clopotele bisericii... | Teodor Dume [08.Feb.08 11:28] |
| un poem sensibil cu o joncțiune reușită între stări. mereu ne întoarcem la facere, rădăcini,la cuvântul de-nceput care ar trebui să ne îmbrace permanent și să nu-l pomenim doar atunci când totul ni se pare spulberat... poemul eclipsează, imaginile sunt grăitoare și te îndeamnă la citit "Doamne iubește-mă ca pe un păgân, ca pe un străin, ca pe un copil, iubește-mă ca pe un orfan, ca pe un profan, ca pe o sămânță din ea au crescut copiii mei Doamne dacă străinul mi-a luat norocul Dă-mi speranța că mâine va fi alt vis" final deosebit bunica...și iar...bunica "De degetul Tău mic o să atârn o veșnicie lumina Din candela bunicii" stimă și considerație, teodor dume, | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [08.Feb.08 12:01] |
| primele doua versuri sunt f reusite, apoi enumeratia cu "iunbeste-ma ca pe un pagan/copil/strain etc, toata insiruirea e aproape dureroasa. mcm | |
| = Strainul | Mahmoud Djamal [08.Feb.08 14:22] |
| uite un strain care te citeste, un strain care-l cauta pe Dumnezeu in zboruri, in radacini, in cuvant, in palme, se roaga pentru tine sa fii iubita de Dumnezeu ca el si se roaga pentru el sa fie iubit de Dumnezeu ca tine desi nimeni nu e strain decat acela care nu isi desface palmele pentru a lasa pasarile din ele sa zboare in cautarea luminii in mainile celuilt. cu prietenie | |
| = multumiri de trecere | ioana bolba [08.Feb.08 20:35] |
| Teo Dume, ma bucur ca ai trecut pe aici..si ti-ai lasat amprenta. da, inima mea mereu va rezona cu a bisericii, acolo e refugiul meu intim si o regasire a starii de pace, Carmen, multumesc si tie..asa e, ultimele versuri par triste,dar ii las LUi posibilitatea iubirii,felul de manifestare, Djamale, cu bucurie ca ai lasat un semn,da, un strain, care in timp se dovedeste a fi de fapt aproapele.. | |