| = puternic | Leonard Ancuta [07.Feb.08 16:51] |
| bun felul in care transcenzi simbolurile, in carre re-creezi sentimentele. pe alocuri te alungesti un pic, adaugi mici extensii inutile gen mare de obsidian, dansatoarea mea, insa pe ansamblu o alta realizare buna marca Pavel. | |
| = groaza din fața Zidului | Tamara Zub [07.Feb.08 17:54] |
| Da, fluiditate, sunet, fascinație în raport cu zidul înspăimântător, de neclintit. Deocamdată nu pot pune o Stea, findcă mă deranjează, îmi pare în plus bucata care începe cu "dar lumea noastră e spartă" și se termină cu "funcționează cu eclipse de lună". În general, cam lungit, se împrăștie groaza pe care o ai în fața zidului. Asta e prima impresie, mai revin, tama | |
| = deplasarea spre rosu | Alberto M. Popesco [07.Feb.08 17:59] |
| dupa comparatia frumusetii cu o papusa matrioshka, am ales sa evidentiez finalul superb. mi-a placut resemnarea tipului din poem, caci eu vad o resemnare in final. e inteligenta miscarea de invaluire pe flancuri din final, daca nu poti cuceri cetatea, e cel mai bine sa te infiltrezi in zidurile groase, intr-un tarziu vei reusi sa treci de ele si sa ajungi exact in piata mare a cetatii, acolo unde se gasesc cele mai delicioase trairi. frumos!!! foarte amical, | |
| = domniile voastre | Catalin Pavel [07.Feb.08 19:49] |
| Leo si Tamara, cine accepta cu placere ca s-a lungit, mai ales cind tocmai a terminat de transcris ceva care l-a devastat? dar vrind nevrind trebuie sa recunosc ca nu e suficient de comprimat. Alberto, ai vazut, dupa mintea mea, excelent. din pacate nu pot sa-ti dau o stea pentru comentariu! | |
| = "acolo unde totul se vede și unde nu te poți ascunde" | silvia caloianu [07.Feb.08 20:00] |
| "dar lumea noastră e spartă frumusețea se scurge folosind viteza luminii", remarcabila expresie. | |
| = am aceeasi impresie | Cristina Sirion [07.Feb.08 20:35] |
| .... ca si Tamara. E poezie de recomandat, absolut excelenta, cu exceptia bucatii la care face si ea referire. Imi plac totusi "dar lumea noastră e spartă/ frumusețea se scurge folosind viteza luminii" si "la noi cuptoarele cu microunde/ funcționează cu eclipse de lună". Cred ca ideea se prinde si fara restul care ramane. Imi place in mod deosebit profunzimea ideilor din care "deriva" cumva poezia, faptul ca nu scrii niciodata fara un "schelet" foarte solid si nu pici in contemplatii subtiri. Cred ca asta-i de fapt definitoriu pentru stilul tau. | |
| + a trăi în zid | Tamara Zub [07.Feb.08 20:42] |
| După atâtea ecouri favorabile și după ce colegii au remarcat multe dintre calitățile textului, trebuie să vin cu o Stea. Argumentele se văd în comentariile de mai sus. Adaug arta de a urmări lucid fantasmele, de a produce emoții, de a pune în lumină dureri adevărate, transformându-le în cuvinte și lăsând loc pentru speranță. Felicitări, tama | |
| = dragilor | Catalin Pavel [07.Feb.08 22:28] |
| Silvia, multumesc pentru o trecere a carei rapiditate nu se poate compara decit cu gratia ei :) Cristina, in arheologie stilul si functia sint ba vazute ca fiind complementare, ba alcatuind o dihotomie fundamentala (eh!). pentru poezie ramin la stil ca variatie isocrestica (ideea lui Sackett) asadar: ce mijloace alegi, din mai multe echivalente, pentru a transmite emotia. Tamara, iti multumesc pentru ca ti-ai asumat un gest care, fiind in doi timpi, poate contraria. si mai mult ma bucura prezenta ta constanta pe textele mele in ultima vreme! | |
| = fanii lui Catalin | Tamara Zub [07.Feb.08 22:36] |
| Sunt o prezență constantă pe site, nu doar pe textele dumitale, nu voi intitia un club al fanilor lui Catalin, nu am chef. | |
| = corectez | Catalin Pavel [07.Feb.08 22:47] |
| si eu sper ca nu veti face asta pentru ca va fi un club fara membri. probabil m-am exprimat gresit, voiam sa spun ca m-au bucurat comentariile dvs - si, daca vor mai fi, ma vor bucura in continuare. | |
| = zid | silvia caloianu [07.Feb.08 23:38] |
| nu stelele si nu fanii declarati fac sa fie valoros, citit, cautat un autor sau altul. imi pare rau de reprosul nefondat, netacticos al Tamarei. | |
| = buha...si eclipsa de luna... | ioana matei [08.Feb.08 07:37] |
| "casa ta e închisă bine ca să nu intre necunoașterea în ea" este centrul poemului tau...despre deschiderea/inchidere cu nenumarate orizonturi implicite/explicite...text ca o piesa neterminata pentru portocala mecanica... "iar tu vii acum în lumea în care tăcerea e un animal împușcat care tresare cu vorbe" | |
| = completare... | ioana matei [08.Feb.08 07:37] |
| iar la trecerea dintr-o forma de *manifestare* in alta, mereu zidul... | |
| = . | dorin cozan [08.Feb.08 10:28] |
| frumos poem, as fi dat si stea, dar nu sunt in mood zilele astea, cum se spune... imi da o senzatie de familiaritate, de parca as mai fi intalnit-o, desigur, intr o alta lume ireala best regards from kozzyland | |
| + sa fie cu noroc mingiuca! | dorin cozan [10.Feb.08 21:48] |
| iata ca m am restartat si sunt gata de zbor. excelenta tratare a problemei. in lumea asta superfalsa, o frumusete de zid din carne si oase. intru gelozia lui omar khayam, ave! | |
| = Silvia Ioana Dorin | Catalin Pavel [11.Feb.08 08:13] |
| Silvia, tocmai citesc o carte de poezii de Gabriel H. Decuble. zice: si cititorul e de hirtie - ca si scriitorul. Ioana, portocala mecanica e depasita. acum avem clementina cuantica. Dorine, stelele astea cad cam pe neasteptate, sint mai periculoase decit asteroizii din filmele americane. dar multam! | |