= aminte | Rotaru Andreea [06.Feb.08 01:49] |
nu stiu de ce mi-a adus aminte de arghezi.intotdeauna mi-au placut poemele care pun capat cand nu te-astepti...mai bine. | |
= Andreea, nu-ti pot raspunde... | Traian Rotărescu [06.Feb.08 01:58] |
insa daca ti-a placut, asta nu ma face pe mine un mic ;) arghezi. PS. Oare din cauza cartii cu jucarii ? | |
= mai am | Rotaru Andreea [06.Feb.08 02:29] |
nu. pana la copii, tobogane si gradinita. pur si simplu, simplitatea austera. si oricum nu era o intrebare nu era necesar sa-mi raspunzi si nici un mic arghezi nu te-am facut. e o conceptie absolut personala, pe care m-am gandit sa o las in scris pentru ca mi-a placut.am remarcat doar o mica tenta de arghezi in poezia asta. restul...mai am de citit ;)) | |
= tertium non datur | Amalia Cretu [06.Feb.08 07:03] |
am receptat această poezie ca pe un îndemn: a nu te încrede prea mult în aparențe; subiectul liric alege, prin excludere, două alternative privind forma lucrurilor: "evidența" și "non-evidența"; * sunt vizibile asprimile unui chip uman ce denotă "trăsături austere, aparent fragile,/(în nici un caz cicatrici de fețe piraterești)" dar rămân ascunse privirii: copilaria, jocul într-un cuvând natura ludică a omenescului; * contrastele și verbalizarea, sublinierea din paranteză ("în niciun caz..."), cursivitatea logică a temei creează o atmosferă favorabilă căutării ce este indusă lectorului atent la mesajul poemei: suntem în lume doar cu noi înșine, restul este "vremelnică părere!" aprecieri, amalia | |
= si eu va apreciez | Traian Rotărescu [06.Feb.08 10:38] |
interesul aratat textelor mele zgarcite in exprimare (cum imi plac mie) D-na Amalia. Dar proprtia "personalului" investit aici este de maximum 50% de unde si incadrarea la poezie. | |
+ descriptiv si intuitiv | Leonard Ancuta [06.Feb.08 16:37] |
mie tot tecstul imi da un aer descriptiv, un peisaj de iarna cu personaj privind o gradinita goala, intuitiv insa e se simte o nostalgie a trecutului in aceasta contemplare de peisaj, e un remember the time, o emotie surprinsa in apogeul ei, e locul odata viu acum plin de ciulini uscati in care se piaptana zapada - frumoasa imagine - si in plus se simte un proces grabit de maturizare, odata eram cu fetele netede de copii ne jucam de-a piratii si mai incasam cate un semn de buna purtare si dintr-o data ne regasim peste ani, cu trasaturile ridate de trecerea vremii. si aici iarasi intervine ciulinele care zgarie zapada ciulinele e timpul zapada e inocenta... cred ca am descifrat corect nu? foarte mult in putine cuvinte. sa topim austeritatea atunci... | |
= semn... | Petruț Pârvescu [06.Feb.08 19:07] |
Traian, am citit cu placere. subscriu celor avizati, de mai sus. un poem bine conturat. miza despriptiva intareste mesajul auster, intre o tema de filosofie si un accident banal, derizoriu, cotidian. cu prietenie, | |
= Leonard | Traian Rotărescu [07.Feb.08 00:03] |
Descriptivismul tine cu adevarat de zapada acum dusa, de unde si rememberul amintit de tine. De data asta macar am avut un substrat; chiar daca nu m-am implicat in a evoca, nici pura imaginatie nu este. Si da, ciulinul e cel care inseamna fulgii dar subiectivitatea mea vede doar ce vrea ea sa vada (doar sunt cu mult mai multe forme decat cele 3 mentionate de mine) Nu ma asteptam sa dai stele si pe texte de asemenea factura :) | |
= Petrut Parvescu | Traian Rotărescu [07.Feb.08 00:10] |
In segmentul dintre filosofie (una eminamente estetica, poate suna pretentios dar intuitia musai sa fie formulata in cuvinte expresive) si cotidian se petrec atea existente. Nici a mea nu face exceptie, am oferit un mic insight, cu austeritatea de rigoare. | |
= Contemplare a formelor | George Mira [08.Feb.08 10:45] |
Mi-a plăcut mai ales imaginea de la început: „Când ninsoarea alege / să-și pieptene / câțiva fulgi într-un ciuline”. Contemplare a formelor și a mișcărilor misterioase. | |
= George Mira | Traian Rotărescu [08.Feb.08 20:31] |
Nisoarea e una cu totul speciala, nu dezvalui motivul dar totul porneste de la acele prime versuri. Raman in continuare un contemplativ. | |