Comentariile membrilor:

 =  părere
Ecaterina Bargan
[10.Jan.08 21:31]
individualizarea/personalizarea/contopirea străinului cu sîngele, cu ceea ce ești. păstrarea vieții ca întreg în sine, filmul fiecăruia care și-a lăsat amprenta în drumul, optica ta. un fel de agent secret ce poartă cuvintele din interior. circuitul în care o extremitate mereu îi simte absența lui, consemnată prin prezența în celălalt capăt. și invers. perpetuarea momentului. plecări-sosiri dinafară. trăbaterea sufletului/inimii printr-o bruscă transformare/transfigurare. tendința de continuitate. posibilitatea de a evada în spațiul poetic doar prin desprindere de trup. adică, să privești dintr-o parte străinul din tine. nu știu cît facilitează pătrunderea neologismele concentrate aici. eu pledez pentru ceva mai simplu. importat e cred să poți încorpora bine ideea și acest lucru ți-a reușit cu certitudine.

 =  un psiholog ar spune...
Valeriu Sofronie
[10.Jan.08 23:05]
Ia sa vad daca psihologul pe care l-am refuzat intotdeauna imi sopteste ceva ….

“Sangele” iti este viata care te tradeaza fortandu-te sa mergi in trenul asta murdar care este devenirea lumii...alaturi de noi, scoicile astea uscate din care viata a incetat demult...
Cine gaseste viata in celalalt? Cine poate sa isi vanda comoara de sub saltea pentru cea din inima? Peste tot, mercantili inraiti in a aduna resturi de fiinta azvarlite peste gargul Cel Inalt..
Un “pasager clandestin” ? Cine nu este Carmen, cine nu este...? Si mai vine si controlorul acela care nu primeste blatisti, nu accepta mita, care iti taie chitanta pe loc sau te azvarle din tren inainte de statia ta...Nu m-ai intalnit si pe mine prin trenul asta ? Sigur eram pe acolo...
“Contagioasa”...? Cine nu lasa o dara de uimire in jur atunci cand incepe sa sape cu dintii la radacina crucii, sperand sa o mai intarzie putin in a prinde radacini in noi?Se umplu cimitirele de copaci crucificati.
El “arunca cu piatra in inima...”...cine este el ? Gardianul..?Controlorul ? Ar fi prea putin daca ar fi doar un “el” bantuit de aceleasi spaime. Sigur este EL...sigur.

Norocul tau...vai noua...”Ingerul de la iesire..”...mereu este un inger la iesire si te felicit ca l-ai convins sa puna putina smirna peste ranile arse din suflet...Ingerii au uneori taria sa ceara imposibilul. Si eu care credeam ca poemele sunt toate de pe pamant pentru pamant. Sunt mai de sus, ai dreptate...

Nu stiu de ce, dar ai dreptate...poemele noastre cred ca sunt miruite de acelasi inger...ale tale, ce-i drepta, mai blande si mai din ale inimii; ale mele, mult mai de jos...

Un poem reusit, convingator. Ai un orizont poetic sanatos si optimist totusi in ciuda durerilor de care nu vei scapa cat timp te vei lupta cu sufletele cuvintelor.

Felicitari. Cu prietenie, Vali.

 =  Carmen...
ioana matei
[10.Jan.08 23:32]
eu tocmai am citit un text cutremurător...
"am celulele infestate cu plecări și sosiri"
"un înger cu spatele încovoiat mă îndrumă
la ieșirea din mine
cicatrizându-mi poemele"...



 =  buna dimineata
Carmen-Manuela Macelaru
[11.Jan.08 09:58]
ecaterina,
sangele este strainul pe acre nu il cunosc, lenes, imoral, dezordonat, abia in penultima strofa apare un el, care se joaca ciudat cu mine. ma bucur ca ai dat o noua conotatie poemului, chiar binevenita. neologismele inerente. vorbeam de aria si libret era cel mai potrivit, dar nu cred ca deranjeaza prea mult.cat despre simplitatea ai dreptate as vrea si eu sa pot, chiar fac eforturi, dar ma complic mereu, nu stiu dc.
valeriu,
psihologul poemului are dreptate.mi-a placut mercantilii care adunau resturi de peste gardul inalt, evident nu pt ei si tot pt a aface o afacere. in tren, erai, singur, culmea fumai, desi nu aveai voie, nu te interesa nicio regula, ziceai, macar in sangele meu sa fac ce vreau.intotdeuna optimista, nu se putea sa nu fie macar o farama da speranta undeva, era chiar obligatoriu pt supravietuire, daca nu exista, inventam.
ioana,
cred ca multi suntem infestati cu plecari si sosiri, eu da, tot timpul sunt pe drumuri,fac bagaje,plec, ma rup, distantele se comprima frepede, nu mai imi dau seama, mereu alte locuri, alti oameni.
va multumesc
mcm

 =  Cicatrice
Victor Țarină
[10.Dec.18 14:27]
Carmen,n-am să-ți fac un comentariu la întregul poem ci îți spun doar că m-a uimit imaginea din final cu poemele sângerânde..-cicatrizate.Oare poeziile nu sunt tocmai cicatricele sentimentelor noastre?Starea din poem e cicatrizată în final de înger și de aici un fel de împăcare.

Cu prietenie,
Victor

 =  victor
Carmen-Manuela Macelaru
[11.Jan.08 12:01]
un poem e o rana deschisa, vulnerabil, la frig/microbi/chiar eu insami pot contamina cu ceva poemul/sa il otravesc, de aceea singurul in stare este ingerul, dar nu oricare, unul garbovit, cu spatele adus, trecut prin nemurire, sa il cicatrizeze.
mcm

 =  Strainul din noi
razvan rachieriu
[11.Jan.08 13:09]
Poemele deschid răni ce sunt cicatrizate de îngerul personal.
Străinul din noi, “imoral, leneș, dezordonat”, este un “navetist” ce colecționează “viețile șubrede, fisurate de vânt” și care circulă prin “celulele infestate cu plecări și sosiri”.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !