| = mâinile cad pe ziar | Tamara Zub [28.Dec.07 20:30] |
| Tensiunea poemului e în creștere, până se ajunge la o stare între delir și luciditate, între încântare și suferință. M-au impresionat mai ales versurile: Câinilor care absorb aburii din canalizarea orașului Cineva le aruncă o șiră descărnată. Unul singur o prinde și o devoră, Ceilalți îl urmăresc cu indiferență silită. Simt în craniu un pește care înoată împotriva curentului Îți urez un înot curajos împotriva curentului, mulți ani și o iarnă de basm. Cu aplauze pentru poem, tama | |
| = V. Mihalache | Radun Gabor [28.Dec.07 22:33] |
| Într-adevăr,fiecare tensiune este transmisibilă începând de la primul vers, până la al doilea, la al treilea și tot așa pană la ultimul,într-un ritm sacadat de intâmplări impresionante cuprinse într-o sferă aproape apocaliptică .Evidențiez aceste versuri cu totul delirante în perfecțiunea compoziției lor ,, Simt în craniu un pește care înoată împotriva curentului Apoi apa se scurge prin nări. De atunci se zbate în minte gândul acesta". Numai bucurii și împliniri, sănătate în noul an care ne va bate la ușă! Cu stimă, Radun. | |
| = ... | Ecaterina Bargan [29.Dec.07 15:56] |
| ceva nu sună bine în secvența "tren în triaj", dar se compensează prin multitudinea imaginilor reușite și concentrarea limbajului artistic în discurs. o trecere sumbră cu ochii închiși prin trecutul în continuă mișcare. aer de antichitate și ideea originală cum că după deces omul nu mai are o vîrstă, anii nu se mai numără. transcederea prin privire, prin respirație și cer într-un spațiu cu aer sălbatic, undeva la mijloc. iluzia că viața martirizează timpul, coase versul de cer, adună durerea lui pentru a descărca suflete. traseu zadarnic. apare or se deduce un gînd/idee care contrazice cursul firesc, aduce frămîntarea. de aici și toată agonia poemului. | |
| = why fish? | Adrian Silviu Mironescu [30.Dec.07 02:56] |
| Nu stiu ce metafora as putea sa remarc mai bine din toata aceasta poezie, poate "Viața mă coase și mă descoase de zile cu nici o ață în ac", metafora care semnifica un anume chin zilnic. Ai dreptate, viata e un chin prelungit, un chin atat de frumos! Totusi viata nu e pedeapsa e bucurie, fericire, iubire, restul trece iar...dragostea pe care o daruiesti e singura ce o pastrezi! | |
| = pesti, prosoape... | felix nicolau [30.Dec.07 17:17] |
| alea cu prosoapele-usi, fermoarul pleoapelor si pestii din cap mult mi-au placut | |
| = răspunsuri | Vasile Mihalache [31.Dec.07 12:38] |
| Tamara Zub, Mulțumesc pentru citire și încurajări, îți doresc un an nou mai bun cu sănătate și realizări. Radun Gabor, Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, îți urez asemenea la mulți ani cu sănătate! Ecaterina Bârgan, Mulțumesc pentru citire și comentariul constructiv. Un an nou mai bun cu multe și frumoase realizări îți doresc. Adrian Silviu Mironescu, M-au bucurat cuvintele frumoase pe care ți le-a inspirat textul meu. La mulți ani și multă sănătate! Felix Nicolau, Sunt chiar mândru că mă bucur de apreciere cu acest poem. Vă mulțumesc și vă doresc sărbători fericite, la mulți ani! | |
| = un desen (o urare) | Ioan-Mircea Popovici [01.Jan.08 16:44] |
| Cu fermoarul pleoapelor tras până la gât, urmele se ridică din sala de așteptare și dau fuga să prindă ultimul tren de seară. Trenul ăsta oprește undeva, în câmp, nu departe de locul de unde se poate vedea tot anul care a trecut (după unii). De aici sper să ajung cu Pașadia până la tine să-ti urăm de ziua ta împărătească. Nu șterge praful de pe mobile. Am să-ti fac un desen să te conving că văd. Anul ăsta nu ne grăbim. Are o zi în plus. | |
| = Exorcizând realul | George Pașa [01.Jan.08 17:23] |
| Revin, după ceva timp, și cu un semn de lectură în pagina lui Vasile Mihalache. Textul nu mi se pare nici mai bun, nici mai rău decât multe dintre poeziile autorului, din păcate prea puțin citite față de valoarea lor. În general mi se par deosebit de reușite imaginile evidențiate și de antecomentatori, luând fără îndoială în calcul și importanța întregului, bine închegat, fără prea multe excese stilistice. As spune că simplitatea, așa cum o văd eu, neconfundând-o cu simplismul, e unul dintre punctele forte, apoi atmosfera meditativă, în care feliile realului sunt inserate într-un mozaic de gânduri. De la o secvență poetică la alta se trece, într-un fel, la o altă ipostază a eului, una a înstrăinatului, sau mai degrabă la o detașare de sine și privirea autoscopică. Un poem existențialist, aș spune, cu unele urme din neomodernismul anilor *70. Dar acest lucru mai puțin contează decât autenticitatea. P.s. La mulți ani, Vasile Mihalache! | |
| = răspuns | Vasile Mihalache [08.Jan.08 15:56] |
| Ioan-Mircea Popovici, George Pașa, Vă mulțumesc pentru prietenia voastră și vă doresc asemenea toate cele bune pentru noul an cu sănătate și belșug cu depline realizări pe toate planurile. La mulți ani! | |