| = si bine si mai putin bine | Ioana Petcu [21.Dec.07 11:09] |
| poezia aceasta ar fi fost excelenta daca nu se echilibra atit de mult la finalul grupajelor de versuri si daca nu era formula asta chiar la inceput "picnic la marginea fumului" (sigur ca gindesc repede la "marginea drumului", cu atit mai mult ca nu se mai repeta ceva mai incolo ideea de "fum"). dar mi-a placut mult toata tandretea asta feminina, de o viloneta ascunsa, linistita, insa tensionata in subsidiar. si am apreciat si ambiguitatea identificarii femeilor care apar spectral aici cu aceasta "ea" lirica. | |
| + inima îmi rămâne în urmă | Ela Victoria Luca [21.Dec.07 14:43] |
| cred că mai mult decât eleganța, estetica și rafinamentul, deja bine conturate și mereu prezente în scrierile Luminiței, aici este de remarcat accentuarea polarității interioare: văz-nevăzut, întreg - parte, contur - fond, acceptare - refuz, ca și încercarea de a trece prin simțuri discret, sub ochiul mereu deschis al rațiunii ("călăuza"). Un tablou, un poetic pictural, în care zonele "străine" autoarei sau celuilalt/cititorulului sunt transgresate de fire subtile, "nepământene". Ceea ce rămâne după lectură este un "abur" ușor auriu, ca și cum litera ar emana un viu luminos. Sau cel puțin așa au fost percepțiile mele aici. Aș fi evitat rima involuntară verzi - vezi din prima strofă, chiar aș fi scris "mere crude", în așa fel lăsând ca și cromatică albastrul, așa cum anunță din titlu autoarea. Ela | |
| = Ioana, Ela | Luminita Suse [21.Dec.07 14:52] |
| Mulțumesc Ioana și Ela de trecere. Ela, chiar mă găndeam să schimb verdele cu alceva, crud era una din variante, dar nu observasem rima că nu aș mai fi ezitat. Mulțumesc de semnalare, voi schimba. Da Ioana, este vorba de picnic la marginea drumului, nuvela fraților Strugațki, după care Tarkovski a făcut călăuza. Am revăzut filmul de curând... | |
| = .. | Ela Victoria Luca [21.Dec.07 15:00] |
| și mai îndrăznesc să spun că în strofa 2, la final: "și îndrăznesc să spun că în strofa 2, la final (mă sufocă dinăuntru/venus din milo /nu vezi) am "auzit": "nu mă atingi" (atingerea implicând nu doar mâna, ci și privirea, și sufletul etc.) | |
| + părere | Liviu Nanu [21.Dec.07 15:05] |
| Eu vedeam "Călăuza" la bulgari, abia acum vreo doi ani am reușit să văd filmul tradus. Citisem în schimb povestirea, a apărut într-un almanah, îmi stă pe limbă numele. Filmul mi s-a părut cu tentă zen, dar și nuvela e un fel de basm cu o morală. Fugi după ceva anume și în final constați că ori îl purtai cu tine în permanență, ori era o iluzie și de fapt efortul căutării contează cel mai mult. Poemul tău, Luminița respectă această viziune și în plus mi s-a părut catifelat, plin de candoare. Am citit și mi-a plăcut. | |
| = . | nica mădălina [21.Dec.07 15:14] |
| plac aici simetria constucției în lung și simplificarea din cea de a doua parte, cu tempo de basm. o căldură a lucrurilor serioase care nu apasă, ba devin jucăușe - mă refer la scindarea din ultimele două versuri. a fi în altă parte reușind să captezi asta nu e ușor lucru. | |
| = Mădălina, Ela, Liviu | Luminita Suse [21.Dec.07 15:31] |
| Mă răsfățați astăzi în prag de solstițiu. Îmi faceți din cea mai scurtă zi a anului, una a bucuriei. Ela, nu aș fi vrut să aduc toate simțurile în poezie din cauza invizibilității din final. Însă m-am gândit la o altă formulă, aceea a indivizibilității, ca să se lege și de Venus din Milo, deși cam alambicată formula. Mă mai gândesc. | |
| = da | Ela Victoria Luca [21.Dec.07 15:55] |
| pt "nu mă cuprinzi" | |
| = părere | Ecaterina Bargan [21.Dec.07 17:19] |
| mă surprinde emoția și lirismul intrinsec al "tabloului" conturat aici în nuanțe reci. sensibilitate poetică neobișnuită sau doar o modalitate lirică de a trăi. între inteligibil și inefabil rămîn doar vagi ecouri/unde diferențiate ca tonalitate care însă întregesc. o reconstruire/rescriere/recompunere a sinelui din aceleași elemente/simboluri - un fel de imagine care dintr-o parte și alta se vede mereu altfel, sau doar contrastul interior/exterior. eul pare a fi conștient de tensiunile lăuntrice cu rezonanță afectivă, trecînd, apoi printr-un amestec ciudat de candoare aurie în aer și poteca albastră rămasă în urmă. nimic anormal, și totuși primul impact aduce acea senzație ciudată cu grimasă nedistimulată, scrîșnind din dinți sufletul se despică cînd "mușc stroboscopic din mere crude/ inima îmi rămâne în urmă". da, sunt simboluri și interferențe așezate ascendent însă nu cu intenție de a bulversa coerența discursului. mi-a rămas doar o uimire estetică într-un imaginar senzorial, febril, omogen. | |
| = Dezarmonii feminine | Dan Șerbănescu [22.Dec.07 09:54] |
| Delicatetea imaginilor este dublata de aparente dezarmonii in rime, desi vizual pare un tablou echilibrat. | |
| = semn de semn... | Petruț Pârvescu [26.Dec.07 11:18] |
| Luminita, un poem echilibrat, in imagini dedublate, senzoriale. felicitari! Sarbatori fericite! cu prietenie, | |