| = G.Pasa | Radun Gabor [02.Dec.07 23:12] |
| "sătulă de tristețe, veșted laur peste mormântul meu de infinit, mi-am ascultat menirea, la voi am coborât. iată, cerul e-aproape de voi, sărută marea voastră de lacrimi, înmoaie lutul, stinge pătimirea." Da,expresivitate narativa de exceptie,o combinatie mirifica in aceste clisee verbale intre poezie si proza. m-au incantat la maxim. Cu multa stima Radun | |
| = intrezarire | Ioan-Mircea Popovici [03.Dec.07 12:41] |
| din cuvinte putine, nenumarate deschideri spre Infinit ( precum sirul lui Fibonacci, spre limita raportului de aur)... aici naratorul s-a oprit. a luat o pauză. de-acum vorbea numai visul... și-atunci, imposibilul părea să aibă un sens... si de aici, de la sine, se petrece o alta voie intr-o nemarturisita intrezarire... | |
| = părere | Ecaterina Bargan [04.Dec.07 18:57] |
| prin sensurile degajate, dialogul ne descifrează planurile existențiale între om și natură, finalitatea raportului lor - dezlegarea de efemer și reintegrarea în eternitate, coborînd în luturi. ceea ce înseamnă trecerea într-o altă dimensiune - visul. acest text este bine prelucrat, limbajul artistic, adîncimea imaginarului, substratul poetic, substanța emoțională cuprinsă, lirismul și muzicalitatea. am citit aici ca într-o secvență de spectacol bine regizată. grijă doar la "alcesta", în ultimul fragment luat între ghilimele. | |
| = Într-adevăr, o rara avis | luciana grosu [04.Dec.07 23:42] |
| Într-adevăr, George Pașa, "imposibilul pare să aibă un sens". S-ar putea să te mire următoarea mea afirmație: cumva, proza ta poetică are rezonanțe în proza artistică eminesciană. Mi-a plăcut atât de mult, încât mi-ar părea rău să tai felii acest text! E o perlă textul tău, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului. | |
| = Radun, Ioan-Mircea, Ecaterina, Luciana, | George Pașa [05.Dec.07 18:26] |
| Vă milțumesc pentru opiniile voastre. Textul acesta a constituit, aș spune, un fel de obsesie creatoare, cunoscând vreo zece variante, prima scrisă acum vreo 25 de ani. Aceasta e ultima și singura în proză, celelalte având o prozodie clasică și fiind de vreo câteva ori mai ample. Dar am încercat să aduc în actualitate o temă, aș spune, mereu actuală. Probabil voi scrie, cândva, adevărata "rara avis" care să mă definească mai bine. | |