| = * | mihai zabet [23.Nov.07 23:10] |
| daca ar fi sa aleg as alege o cutie cu obiecte mici din piatra corali infasurate in hartie cerata ca niste oua rare asa is scrierile tale imi place foarte mult fotografia foarte mult | |
| + “mâine va fi de atunci totodeauna un ieri pentru mine.” | heghedus camelia [24.Nov.07 09:10] |
| Ioana, da. Felix merita articolul ăsta. Mai ales acum când, bănuiesc, nu poate fi tocmai relaxat, având în vedere foarte apropiata lansare. În genere, articolele sunt reci. Tu ai pus aici mult suflet. Un cititor pe măsura cărții ăsteia nici nu putea să facă altfel. Relectura se cere atât pentru o mai bună lămurire (dat fiind că la prima citire ai fost împrăștiat, exact cum spuneai), cât și pentru o mai bună încântare. Ai gustat din miez și, în mod voit, ai lăsat și altora. În mintea mea a prins rădăcini o idee, pe care poate abia la a doua lectură aș putea-o smulge. Cum că Leo și Cosmin ar fi unul și același. Deci, cum că se poate vorbi și despre eul dedublat din trupul Tandru și rece (mai ales tandru). Cosmin este pe urmele lui Leo, îi citește frânturile de jurnal (acolo sunt cifrurile), ca unul care ar căuta să se găsească pe sine, căutând în interiorul propriilor momentele de reverie, transă ori iluminare. Ca o faptură de lut în căutarea propriului suflet. Mi-a plăcut foarte mult articolul tău. Și, bineînțeles, recomand fierbinte romanul, celor care încă nu l-au citit. | |
| = si da, | heghedus camelia [24.Nov.07 09:35] |
| imi place si mie foarte mult fotografia | |
| = ce inseamna "sa te scoata un roman din papuci" | Ioana Petcu [24.Nov.07 13:45] |
| camelia, la inceputul romanului, nestiind ce ma asteapta spre final ziceam acelasi lucru: ca acel Cosmin e un alter-ego al lui Leo (de altefl faza cu androginul tot pe acolo merge). Apoi am vazut ca practic e foarte bine delimintat statutul lor si cred ca-i mai bine ca nu era o chestie previzibila. Motivul dublului cred ca se tine in picioare din anumite perspective, mai mult de interpretare, decit din povestea propriu-zisa. Dar e de expoatat, desigur :) mihai lasa coralii ca-s de fitze, in rest stii tu, ne citim ca ne place cum scrie celalalt. puuu (asta a fost un "puu" mai lung sa ajunga direct la bucuresti) | |
| = dreptul lor | felix nicolau [25.Nov.07 22:56] |
| autorul zau ca nu se poate baga, pt ca cititorii re-fac romanul. rolul sau s-a incheiat | |
| = si | Anni- Lorei Mainka [26.Nov.07 03:59] |
| creste curiozitatea....multumesc Ioana, asa imi va fi ceva mai usor sa ma tot zbat printre personaje, jurnale si curiozitatea care si ea are nevoie de timp articolul se citeste grozav, mi-a mers la suflet sa mai trezesc un vocabular ce se vrea aerisit | |
| = Ioana, | heghedus camelia [26.Nov.07 06:51] |
| cu siguranță tu ai dreptate. Dacă eram sută la sută convinsă de ceea ce am spus mai sus, aveam și eu închegat un articol. Iar eu, cu siguranță o să recitesc cartea. Fiindcă prima lectură s-a petrecut în mașină, la cozile de la depunerea declarațiilor, între 1-5 noaptea, etc. În fond, nu e un roman polițist, așa că nu contează neapărat dezlegarea misterului/misterelor cât trăirea lui/lor. Și trăirea nu are cum să nu se întâmple, având în vedere nu doar temele ci și limbajul proăspat/oxigenat, care funcționează ca o transfuzie revigorantă administrată într-o manieră tandră. Timp flexibil, eu și spațiu flexibile, într-o întrepătrundere a geometriei raționale a lumii cu geometria-i irațională, din care se detașează ca profunzime dimensiunea umană a scrierii. | |
| + break.. | Ioana Geacăr [26.Nov.07 10:17] |
| Ioana, felicitări pentru realizarea acestui articol postpostmodernist, pe care eu il vad din fata monitorului meu, în maniera foarte ...performance/art. Felicitări și pentru ingenioasa imagine! Totul e super colat, un articol scris cu tot corpul artistului! | |
| = dialog | Ioana Petcu [26.Nov.07 14:03] |
| ioana, e cartea de vina si autorul cred, in general, stii, nu-mi permit atita libertate. bine ca te vad aci cu semn cu tot ce ai tu bun :) camelia, mai problema cu dublul nu o neg. eu incerc acum o cercetare exact pe motivul dublului la personaje (cu aplicare pe text dramatic) si deocamdata, nu spun mai multe, dar exista cred eu un dublu "clasic" (geamanul, proiectia clara a egoului, oglindirea) si un dublu de nuanta (reagasirea in celalalt, in diferit, continuitati umane in obiecte, in stari etc). Aparent Tandru si rece nu trateaza dublul, dar dincolo de vizibil este si ceea ce e ascuns, androginul e clar un semn de care ne putem agata, faptul ca vechile obiecte se afla la Cosmin e iar o dovada, dar e in acea categorie a nunatei. Iar asta nu-i usor de abordat. Anni ma bucur de-am stirnit curiozitate si apetit de lecturomaniac :) felix, lasa c-am vazut eu la Gaudeamus ai fost printre cititori si e important ca atunci cind aparent treaba autorului e gata, el sa fie prezent in dialog. | |
| = cam prea complicat | Fluerașu Petre [26.Nov.07 18:05] |
| Ioana, eu te felicit pentru ca ai abordat aceasta carte si m-am bucurat sa citesc articolul. Ca o observatie insa: dupa ce am citit sapoul, introducerea, m-am luat cu mainile de cap si am mai citit o data. Or cititorul nu face asta, ci trece mai departe. Vreau sa spun ca ar trebui poate sa incerci sa-ti adaptezi discursul unei realitati care nu tine de intelectuali, ci de oameni "normali", adica sa transpui toate aceste cugetari intr-un limbaj mult mai accesibil. repet, mie unul mi-a placut, dar noi nu suntem etaloane. Adica, scuze, dar scindarea finala ca un pact cu lectorul il intereseaza pe cititor la fel de mult ca incongruenta paralelelor. Per total, mi-au placut ideile, sunt interesante si te pun pe ganduri. petre | |
| = etaloane (?!) | Ioana Petcu [27.Nov.07 18:54] |
| Petre, nu contest, dar stii tu cind incepi sa citesti mult te formezi... "elitist". in genral, presa simplifica mult articolele, vocabularul, dar articolele culturale au fost intotdeauna ceva mai pretentioase. ai grija cu "mie unul/unuia" - vezi, dupa ce ca-s elitista sunt si rea, sau astea merg impreuna?! seara placuta acolo. | |