| = . | nica mădălina [20.Nov.07 02:02] |
| acum epurare cu_capcane simbolistice. un joc în care nu știi care este personajul principal dintre cele precizate în text. căci persoana întâi singular păstrează oricum vocea_celui ce informează, atent la pantofi. da, capcane construite mai succint, de aceea senzația de adiacent pe care textele anterioare o transmiteau în zonele unde se dezvoltau paralelele, analogiile, detalierile, e aici bine îngropată. fără ca prin asta să fie lezată ambiguitatea nepretențioasă pa care o servește finalul, de pildă. | |
| = ... | Florin Hulubei [20.Nov.07 08:55] |
| foarte bun finalul! ca de altfel tot poemul din care nu razbate nicio urma de artificial, de for'are a notei. Ironic si simplu... | |
| = părere | ecaterina bargan [20.Nov.07 09:11] |
| ferm și fără mari inversiuni, decît o imagine două la mijloc dar cu sens direct. complex ca stare deși limbaju-i simplu, firesc. accent pronunțat pe sinceritatea trăirilor răscolitoare cu profunzimi și lirism tragic atunci cînd te apasă ceva pe suflet, simți nodul în pantof și cămașa devine tot mai fierbinte ori forța interioară/ tensiunea propulsantă sufocă. nu știu dacă-i rupt din realitate sau nu dar e bine redată ideea. nucleul interpretativ poate să difere de la un individ la altul raportat chiar și la atitudinea autorului. eu atît am văzut aici. m-am împiedicat de "mie mi-e" dar nu știu dacă-i greșeală. | |