| = alexandrei | Cristina Sirion [11.Nov.07 21:41] |
| Foarte frumos, alexandra. "Uneori toată lumea ți se pare oblică, cu pasul pe dos..." - aproape ca am vrut sa te intreb: de unde ma cunosti? :) Crucea de inaripate mi s-a parut o sintagma nepotrivita, dar poate ca n-am inteles-o eu. Mi-a placut prea mult ca sa ti-l ciopartesc cu citate asa ca mi-a placut unitar, e original, altfel. :) | |
| = cateva nelamuriri de ordin tehnic | Alberto M. Popesco [11.Nov.07 21:51] |
| de ce scrii cu litera mare dupa vigula doar uneori? apoi vad ca mai pui si punct in loc de virgula, aleatoriu, ce-i drept. apoi n-am inteles deloc aici: "Scoteală dintre șase plăci de beton..." scoteală??? en fin, e problema editorilor verificarea textelor, nu a mea f amical, | |
| = re | bucur alexandra-emilia [11.Nov.07 23:44] |
| Scriu cu litera mare doar cand e inceput de vers, punct in interiorul versului, o alta idee sau substantiv propriu. Si de altfel nu o sa scriu ( probabil ca pot spune inca, nu, niciodata) cu litera mare intr-o poezie decat daca e alt vers sau ce am enumerat mai sus. Punctul cat si virugla le asez acolo unde imi dicteaza mie elanul creator, nu unde as fi obligata sa pun din punct de vedere tehnic. Daca m-as baza pe ideea de tehnic mi-as depersonaliza poezia. Pentru mine ce scriu , e ceea ce simt, nu ceea ce ar trebui sa simt sau sa scriu ca sa se incadreze in anumite tipare. Nu cred ca poate cineva sa verifice corectitudinea trairilor (decat Dzeu, evident) decat daca sunt greseli intr-un sistem fix, iar poezia pentru mine nu e un tipar in care trebuie sa ma incadrez, e doar cum simti... In alta ordine de idei, problema cu sase pereti este un alt mod de a spune camera, adica socoteala de acasa, din camera, nu se potriveste cu cea din targ, cu cea de afara. E un mod de a prelucra realitatea. Propriu desigur. Poate nu e unanim acceptat, dar e ceva individual. Multumesc mult Cristina Sirion pentru aprecierea actul meu creator, de orginalitate (poate putin cam prea asumata, daca se poate spune asa) Cu acelasi respect, multumesc de trecere amandurora, | |
| = raspuns | bucur alexandra-emilia [12.Nov.07 00:11] |
| Nu. Dzeu are timp sa ne dea libertatea cuvantului asa cum se cuvine, drept ce trebuie utilizat in mod constient :D. Nu era vorba de textul meu ca nu textul meu, daca ii lipsesc virgule sau litere va aduce Apocalipsa. Intr-adevar sunt lucruri mai stringente, nu un text ( de altfel nu e primul si nici ultimul text al meu caruia ii lipseste ceva sau care nu corespunde cerintelor tuturor. Toti gresim, cred eu...). Dzeu are dreptul sa ne judece faptele si vorbele (inclusiv trairile) la Judecata de Apoi.... Probabil ca e o intreaga polemica pe aceasta tema, confruntari de idei, etc, eu doar ma rezum la a raspunde comentariului. Multumesc din nou pentru lectura atenta a textului, cu speranta unei viitoare reveniri asupra textelor, | |
| = o poezie buna | Fluerașu Petre [12.Nov.07 13:31] |
| alexandra, personal imi plac poeziile in vers lung, filosofice, asa ca am citit cu interes poemul. Mi-a placut meditatia, mi-au placut imaginile construite atent, care au reusit sa imi spuna foarte multe. Felicitari pentru stil si pentru ca reusesti sa transmiti emotii cititorilor, asta inseamna foarte mult, mai ales cand este vorba de poezie. am o singura observatie: titlul mi se pare destul de slab ales, in sensul ca pare fortat. ai putea cred eu sa lasi doar dimineti. oricum, per total, o poezie care mi-a placut. felicitari petre | |
| = * | Mâncu Gabriela [12.Nov.07 14:40] |
| eu de cand sunt pe site'ul asta am inteles ca textele acre sunt recomandate.. sunt considerate texte bune prin urmare as avea ce invata din ele (tehnic, ca idei etc) va rog lamuriti'ma si pe mine ce as putea lua din "Cât ești absent pereții se prind într-o horă metamorfică și-și scaldă gleznele în lava din craterul parchetului, Blocând clanța. Abia apusul mâzgălește pe tablouri fecioare. Cât e camera ancorată în pustiu, timpul pare abstract râzând de singurătate și târându-se printre scaune" sau din "Socoteală dintre șase plăci de beton nu e compatibilă cu desfășurarea exterioară a obiectelor" si considera ca bun de urmat din ele? ce este de apreciat la aceste "versuri" ?? cu stima si curiozitate, gabisa | |
| = erata | Mâncu Gabriela [12.Nov.07 14:44] |
| textele CARE sunt recomandate... | |
| + Ce mă enervează! în clipa asta | Nicolae Popa [12.Nov.07 20:50] |
Probabil toată lumea a observat că astăzi, 12.Nov.07, pe poezie.ro s-a înregistrat o gală a poemelor bune și foarte bune. A fost, cred eu, o zi trăsnet pentru poezia românească! (Să rîdă cine nu a citit toate poemele postate astăzi pînă la ora asta!) Dar ce mă enervează! Lipsesc stelele aurite! Or, recomandările sunt pe seama editorilor, nu? De acolo vin stelele vișinii (cel puțin așa mi se arată mie, vișinii!), mai mult însă nu se dau calificative maxime decît cu mare prudență, prudență nejustificată față de numărul impunător de poeme bune. Fie, am luat-o prea pe ocolite! De fapt, vreau să pun neapărat o steluță pe acest poem al alexandrei-emilia bucur (dacă îmi este îngăduit să-i zic pe numele care pare mai firesc pentru un poet, deși nu insist), dat fiind că acest poem însumează o gamă de sentimente și idei însumate concentric în jurul unei stări de răscolire. Panorama și dimensiunile senzației de răscolire sunt răscolitoare! Bine, să trecem peste „Socoteală dintre șase plăci de beton nu e compatibilă...” (acordul!) poemul fiind oricum relevant. Deci, Stea! Inclusiv pentru răspunsul amical, foarte argumentat, la amicalul lui Alberto! Multă inspitație! | |
| = Poezia este excelenta.Poeta da dovada de sensibilitate,si simte misterul,pe care | Vanghele Ion [12.Nov.07 21:06] |
| Textul imi place,desi sunt acomodat mai mult cu poezia clasica.Gabriela nu a inteles de ce peretii se prind intr-o hora.Cati pereti sunt Gabriela?Patru.Acestia vin in legatura unul cu celalalt si alcatuiesc aproximativ un cerc,ca si cum ar alcatui o hora.Unde sunt infipti acesti pereti Gabriela?In lava parchetului.Pe intelesul nostru profan,in parchet.Dar am spus ca peretii alcatuiesc o hora,un cerc.Acestuia ii corespunde un cerc interior,acela al parchetului,care prin forma lui,aduce cu un crater.Ca poet,pot sa-ti spun,si te rog sa ma crezi,ca apusul deseneaza intr-adevar pe tablouri fecioare.Sunt fecioarele de lumina ale apusului,si daca te uiti bine,ai sa le auzi cum fosnesc misterios,cum te striga,dar strigatul acesta este ca o muzica pe care o auzi numai tu.Esti de acord cu mine ca daca nu este nimeni in camera,clanta este blocata,pentru ca nu o misca nimeni?Intra inauntru,si dintr-o data,timpul nu se mai misca printre scaune,pentru ca tu ai introdus un moment de dezechilibru.Acum timpul se agata de picioarele tale,te musca de inima,si simti clipele cum danseaza ca niste frunze de toamna,in inima ta.Te sperie socoteala dintre placile de beton?Hai sa-ti spun altceva.Tu,care inchizi timpul in sufletul tau,socoteala acestui timp,care este numai al tau,se compara cu timpul care invaluie lumea?Poti compara o aschie de sidef cu scoica din care s-a desprins aceasta?Te intrebi ce este de apreciat aici.Totul.Lasati inima deschisa poeziei,las-o sa patrunda in sufletul tau,si atunci,poezia isi va desface tainele,asemenea unei flori, a carei miros,te va imbata. | |
| = Comm la comm | Nicolae Popa [12.Nov.07 22:05] |
| Vangelie Ion, Cam în acelaș rit a pornit-o și "Don Quixote by Miguel de Cervantes". Toată literastura lumii pornește din literatură. Sigur că pentru tine nu e o noutate. Totuși, susțin că fragmentul tău de mai sus, superb! nu putea porni decît de la ceva deja integrat în literatură. Altfel nu ai fi avut de ce te apuca! Sau chiar dacă te-ai fi apucat de ceva, ar fi fost f. lunecos și nu ai fi izbutit să spui ceva atît de reușit înainte de a te fi prăbușit în prăpastie! Felicitări pentru inspirație în timpul lecturii! | |
| = Raspunsuri | bucur alexandra-emilia [13.Nov.07 00:55] |
| Petre, nu e prima oara ( si sper nici ultima :D) cand marchezi trecerea dupa lectura unui text de-al meu. In primul rand multumesc pentru consecventa lecturii. Revenirea asupra paginii, este o satisfactie mare pentru orice autor. La titlul o sa ma mai gandesc, nu e varianta finala, de altfel in timp mai intervin revelatii ce isi pun amprenta asupra textelor. D-nei Mancu Gabriela, sincera sa fiu, nu am avut niciodata intentia de a impune anumite interpretari textelor, sau dorinta de a impune propria mea viziune asupra textului. Este libertatea fiecaruia de a-si lasa imaginatia si inspiratia libera. Totusi nu inteleg cum este un "text acru"... imi induce ideea a ceva neplacut...Nu cred ca o creatie in general ( care e un cumul de trairi) poate fi acra...Parerea mea .... D-le Nicolae Popa, Va multumesc pentru increderea in sensurile acestui text, increderea in radacinile imaginilor, destul de firave inca.... Este foarte important pentru un act de creatie sa vezi ca cei care te citesc au incredere in ceea ce simti si mai important este cand este vizibil acest lucru. D-le Vanghele Ion, este un sentiment care nu prea ar putea fi cuprins in cuvinte, acest sentiment al unui om care isi aseaza trairile pe hartie, si este apreciat, citit, patruns, analizat. Analiaza Dumneavoastra meticuloasa asupra textului nu poate decat sa ma bucure ca autor. Este semnul ca textul a patruns in zona sensibila a sufletului. Cu deosebita prietenie adresata tuturor cititorilor, | |
| = pentru mine | Anni- Lorei Mainka [13.Nov.07 00:59] |
| poemul acesta o vestire de bine....o poveste in care m-am resimtit ....placut drum si sfaturi poetice | |
| = Cu prietenie, | bucur alexandra-emilia [13.Nov.07 01:19] |
| D-nei Anni- Lorei Mainka, multumesc pentru semnul lasat si ma bucura ca descopar noi cititori care simt pulsul cuvintelor din texte. Cu prietenie, | |