| = dimineti | Ligia Pârvulescu [29.Oct.07 12:03] |
| O descriere reusita a unei stari, poate a starii unui eu feminin, un text din a carui citire aproape ca m-am oprit ca sa las semn pentru urmatoarele, (pe care le vad in ordinea de mai jos), din care am facut un poem separat "[...]într-o dimineață te așezi pe marginea patului [...] inima crapă ca o gresie lipită stîngaci fiecare pas pe care îl faci îți înfige picioarele-n șolduri [...]lumina asta e o cățea cu trei pui înecați toate lucrurile sunt galbene nu le atingi să nu-ți rămînă pe degete culoarea asta de vomă [...] aerul plescăie îți îndeși organele cu resturi de oameni le presezi cu pumnul îți faci rucsacul și pleci în urma ta se face lumină" Multumesc. | |
| = ligia | emilian valeriu pal [29.Oct.07 18:09] |
| Cred ca poemul ta concentreaza mai bine cea am vrut eu sa spun. Multumesc. | |
| = intrebari MARI | Anni- Lorei Mainka [29.Oct.07 20:46] |
| si cita dreptate ai in intrebarile puse... imaginile tale ma scutura total , si nu e prima oara, cind curg cu privirea prin text imi spun in acelasi timp ca nu sunt scrise de un computer, de un om care trece prag dupa prag si isi despica privirea pina departe dupa el.... (icoana cu rastignitu....asta mi s-a parut cam dur, chit ca e asa) | |