| = eu | Alberto M. Popesco [17.Oct.07 23:12] |
| ma emotionez la final... reusesti mereu sa gasesti formula care ne teleporteaza dincolo de cotidian. cu umerii întorși peste cuvinte mă vei găsi alintând iarba crește singură peste prag mai vorbim | |
| = trembling | heghedus camelia [18.Oct.07 08:44] |
| până la urmă, drumul acesta care ocolește umbra (de unde oare-l cunosc?) o fi un destin care aici se vădește a fi exploatat la maxim. nelipsitul alb-negru, pereții păstrând căldura mângâierilor, iarba ce crește în prag ating corzi din cele sensibile iarăși te disper: ai pus niște căciulițe invers | |
| = abscons și lugubru, firul de iarbă mușcă din tine | Vasile Mihalache [18.Oct.07 13:12] |
| "Iarba care crește singură peste prag", pare un vers bolvănos dar exprimă o realitate a stagnării evoluției insului aflat în poziție contemplativă, minerală aproape,asemenea aerului umezit de răsărituri, un demers ciclic al binarității care justifică vizionarea. Ca și când etern vizitabilă viața ne flutură flamuri unificatoare. | |
| = re VASILE Mihalache... | Anni- Lorei Mainka [18.Oct.07 13:50] |
| iarba nu are nevoie de noi - ci noi de ea acum, dupa o intoarcere intimplatoare in timpul cel mic din viata mea , am invatat de la lucrurile mici mici cit ochiide albina multumesc ptr trecere si observatii care evident , imi scapa in graba la care m-au legat | |
| = Alberto - emotionat!! | Anni- Lorei Mainka [18.Oct.07 16:29] |
| si intr-un fel ma bucur - cel putin un sentiment sa mai razbata din uscaciunea de expresie - care se pare ca s-a abatut numai peste unii..... pe curind, noile tale stiluri sunt savuroase | |
| = Iarba se aseamana cu oamenii | razvan rachieriu [18.Oct.07 17:55] |
| “Drumul văduv” ce se întinde pe “jumătatea de lume” întoarsă ireal către întuneric, este calea neputințelor încarnate în umbre. “Iarba ce crește singură peste prag” supusă tălpilor străine se aseamănă în fragilitatea sa cu oamenii, ce cresc individual peste pragul vieții. | |
| = re Camelia H... | Anni- Lorei Mainka [18.Oct.07 19:07] |
| eu cu caciulitele astea am o problema - stiu, am invatat la scoala dar reforma n-am apucat-o - incerc sa invat in continuare singura , ca de elucidat nu a prea stiut nimeni, cred ca este un fel de mister oricum , ma inspira ca acolo o mina de oameni se mai uita si pina pe stradutele mele cu cuvinte ce isi pun miinile in caciulite ca in cap nici nu mai poate fi vorba | |
| = re Razvan Rachieru despre iarba | Anni- Lorei Mainka [23.Oct.07 18:29] |
| ca simbol a atitor trairi , sentimente , ginduri ma bucur, ca nu m-ai uitat, sper sa reusesc sa reinvii cuvintele , cum ma tot indemni | |
| = Anni-Lorei | Mahmoud Djamal [23.Oct.07 18:53] |
| îmi plac ambele strofe din final, putea sa te opresti la alintand iarba. te citesc mereu cu placere | |