| = . | Costin Tanasescu [15.Oct.07 23:43] |
| "după ce mi-a privit palmele, da, numai palmele. nici măcar ochii", eu cred că aici se află esența acestui poem, în aceste versuri. "înfulec, privesc mârâind la prietenii mei firavi și înghit cu oase cu tot, abia răsuflând", aceste versuri sunt într-adevăr impresionante, au o forță nemaipomenită. un coșmar care tot apare, urmă a unei copilării nefericite, plină de erori de tot felul... mi-au rămas în minte grădinile satului, un "ocean cu buruieni", și vânătoarea de pești, ca imagini apocaliptice. disponibilitatea copilului de a asculta până la "jertfă" îmi aduce aminte că am trăit timpuri cu totul și cu totul sumbre. plec afectat. | |
| = nu zic | mircea lacatus [16.Oct.07 00:09] |
| ca acest poem nu e de recomandate totusi am putea sti si noi de ce e nu de alta dar sa ne mai edificam si noi ce si cum | |
| = Emotii virtuale | razvan rachieriu [16.Oct.07 16:59] |
| Versurile transmit emoții puternice, parcă sunt niște bestii feroce ce scormonesc ca un malaxor prin măruntaiele existenței, ștrangulează lumina, crapă crusta normalității, fecundează realitatea cu foamete și sărăcie și construiesc o casă din bucăți de gheață ce se topesc în noi. Un poem deosebit, prin măruntaiele căruia curge valoarea. | |