= aici e acel | Roxana-Adina Stroilescu [04.Oct.07 12:44] |
nu stiu ce care imi place mie la tine, Alice draga n-am mai dat de multicel un semn, dar trec, trec, fii fara grija! cu grag, Roxana | |
= Rora | alice drogoreanu [04.Oct.07 13:06] |
m-am obișnuit să nu fie nimeni pe acasă da' acum că ai semnalizat e mai bine cu mult mai I thank God I'm alive | |
= tabloul unei zile perfecte | silviu viorel păcală [04.Oct.07 16:45] |
totul se întâmplă | |
+ poemul meu de asta seara | medeea iancu [04.Oct.07 17:23] |
foarte, foarte fain. eu as fi lasat doar primul vers in engleza, pe celellate nu le/as mai fi pus, nici pe ultimul nu l/as fi lasat tot in engleza. punerea ta fata in fata, o asa/zisa identificarea, in care ar conta la un moment dat. sunt asa sau asa. eu pot face orice, eu pot fi eu, eu pot condamna si ridica pe cine vreau eu. la un moment dat insa ajungem sa de descopunem ca niste plante degerate ca sa o luam de la capat. | |
= Medeei Iancu | Traian Rotărescu [04.Oct.07 21:46] |
Nu strica putina atentie ( macar pt limba romana) 1) celelalte 2) identificare 3) descompunem 4) sa ne desompunem. In rest numai de bine...regret a incarca mailul autoarei cu aceasta atentionare adresata unei terte persoane ( sunt convins, bine intentionate dar care-si permite o mult prea mare larghete a greselilor de ortografie. | |
= of course | alice drogoreanu [04.Oct.07 23:35] |
Silviu perspectiva ta e optimistă bravo o zi perfectă e una în care se întâmplă câte ceva Medee mi se spune des că nu e vreu lucru să vreau să-l fac și să nu-l pot face și of course că am tot luat-o în freză și am considerat asta ca o băltoacă prin care trebe să trec deci ori fac pneumonie ori reușesc să mă șterg și să mă usuc într-un locșor cât de cât cald unde poate să fie și bine azi mă tăvăleam de furie că m-am trezit cu mailul spart curățat la os aș fi mușcat carne de om apăi bun mai învăț ceva o luăm de la capăt n'est ce pas? PS:la ultimul traduc la celălalt nu renunț e titlul blestemăției care îmi hârșcâie prin creieri pe care o iubesc | |
= alice | ștefan ciobanu [05.Oct.07 00:49] |
in prima strofa ai doua imagini care redau, nedefinitul. e de renuntat la una. prima imagine, /era o cioară pe acolo/ a doua /toamna oarecare/ din a doua strofa inteleg doar ca, nimeni nu te intelege. si e de rau. este insa masca pe care o dai tu lumii. cat despre cum vezi tu lumea, este ceva foarte ambiguu. /eu vedeam ce nu au oamenii nu ce au/ adica, le cautai nod in papura, adica nu ii intelegeai nici tu. strofa a treia incepe ciudat pt. mine. nu inteleg sensul gramatical al versului /e ciudat sau poate că nu să cred/ oricum, o alta negatie in decurs de doua versuri. oricum, strofa a treia te defineste ca stil. numai ca se incheie iar intr-un joc devenit, iertare, obositor al negatiilor. chiar daca nu sunt adeptul colajului de versuri in engleza, fie ele si titluri de poezii, imi place versul /pot să cânt în mijlocul drumului I love you baby ca și cum m-aș răsti la mine/, pt. ca da aerul acela de ally mcbeal. restul de exemple de melodii, pot lipsi. doar nu suntem la top 100. finalul este iar 100% caractersitic. cred ca iti place rolul acesta de singura impotriva tuturor, dar este un rol pagubos. pt ca, automat tu nu accepti pe nimeni, chiar daca ei ar vrea sa iti fie aproape. atunci, normal ca isi vad oamenii de motiunile lor, iar tu ramai tot singura, intr-o piata plina de jandarmi, care te opresc sa intri in casa parlamentului. e un cerc vicios aici, in care te complaci. poate un zambet, o atitudine de iubire lipsita de interes, ar fi suficienta ca lumea sa te auda. si astfel sa iesi din lumea de muzica care, momentan, e singura care nu te respinge. dar stii de ce? pentru ca nu are puterea sa reactioneze. e o plastelina in mainile tale. o faci cum vrei tu, oxacilina, fernet. daca ar reactiona, cred ca ai avea o mare surpriza seara buna | |
= Ștefan | alice drogoreanu [05.Oct.07 14:16] |
eu văd că oamenii au mașini rate case cămăși marks and spencer nu le văd sufletele rănile ochii găurile de obuz pline cu sentimente durere emoții și senzații regret că tu înțelegi altceva decât văd eu și e absolut normal suntem diferiți iar asta e bine ce nu e bine "rolul " pe care mi-l atribui și în general aprecierile cu caracter de analiză psihomorfologică pentru că tu ai aici un text nu o carne un miros niște fibre sau sinapse fie ce-o fi eu nu vreau să redau ce vreau să vadă cititorul asta e misiunea plăcerea chinul și descoperirea lui eu scriu Ștefan scriu ce gândesc ce mă lovește ce mă bântuie ce mă face să mă simt vie iubire din interes nu e iubire iar iubirea e o noțiune imensă ca și dumnezeu puțini le pot ține pe cerul gurii cu atât mai puțin pe suflet te asigur că ceea a fost să se lipească de mine emoțional dacă a fost să se lipească s-a sudat definitiv dar asta nu ai de unde știi pentru că nu-i așa tu nu mă cunoști cunoști ceea ce vrei poți și îți imaginezi că vezi apreciez faptul că ai părerile expuse într-un comentariu elaborat care înseamnă ceva pentru un autor deci mulțumesc | |
= uitasem | alice drogoreanu [05.Oct.07 14:21] |
Can't take my eyes of you - The Four Season asta era melodia "You're just too good to be true Can't take my eyes off of you I love you baby and if it's quite all right" și tot așa nu era un play list erau împreună versuri dintr-un singur corp | |
= corp in corp in corp | Anni- Lorei Mainka [03.Nov.07 16:13] |
un suflet in suflet in suflet siapoi poema din viata care e o poema ---- trezire si apoi un dor nestins de a trece prin geam pentru a fi sigur din nou in corpul trairii....imi aminteam de gelu din romane si ma simt bine in poemele tale ce se ascund uneori in visele mele cind merg la volan cu fricile ligiei parvulescu...si tot asa important mi-a spus mama: sa-ti platesti chiria ca sa i o usa, restul nu conteaza...poate ca avea dreptate si eu care credeam ca e minimalista | |
= Anni | alice drogoreanu [04.Nov.07 18:12] |
scuze intru din ce în ce mai rar și pe agonia acum am văzut semnul mulțumesc îmi doresc să trec prin geam foarte des e necesar chiar dacă te tai e al naibii de necesar | |