| = retin | Paul Gorban [20.Sep.07 15:48] |
| retin din poemul tau bine construit urmatorul vers "joaca asta de-a literele este mai grea decât mersul împotriva sorții". frumoasa ars p(r)o(f)etica. cu stima P | |
| = semn | Andrada Ianosi [20.Sep.07 16:04] |
| "să mă hrănesc să las în urmă pagină după pagină om după om eu după eu" - superb - | |
| = comentariu | bargan ecaterina [20.Sep.07 17:39] |
| interesantă idee de a construi ziduri din oameni - o stabilitate și un echilibru personal între liniște, calm și ordine. (prima strofă) luînd în ordine inversă ideile din strofa a doua, și eul și omul și scrierea se naște din acel arbust hrănit din semința de sens, cam rară. inutilitalea eului-strat în urcarea treptelor de viață. dacă aș face o comparație cu globul pămîntesc, eu-stratul ar fi scoarța terestră, iar eu-sensul nucleul/ atomul - eu-stratul ar fi electrolnii, eu-sensul iarăși nucleul. de aici vedem că fără eu-sens, eu-stratul (superficialul) dispare sau existența lui s-ar reduce la absurd. rezultă că în ciuda temei abordate poezia are sens atîta timp cît există ideea. ("joaca asta de-a literele este mai grea decât mersul împotriva sorții/ obsesia căutarea neliniștea își întorc rădăcinile ascuțite/ și sapă întruna sapă în mine cu perfecțiunea unui Dumnezeu fierar") - se descrie concentrația, munca, talentul necesar pentru a aduna literele într-un text cu sens vital. toate trăirile metamorfozele interioare sunt asemuite maestrului Divin - Dumnezeu. potrivit și contrastul dintre o joacă de-a literele și mersul împotriva sorții. și o pauza de meditație dinn final luată într-o modestie apreciabilă. | |
| = Paul, Andrada, Ecaterina | Ela Victoria Luca [25.Sep.07 10:28] |
| Paul, da, grea e joaca aceasta a scriiturii, uneori mult mai grea decât înfruntarea sorții, mai ales dacă ai conștiința valorii. Mulțumesc. Andrada, "hrana" aceasta este vitală, altfel nici pagina, nici omul, nici eul nu și-ar afla sensul. Mulțumesc pt semn. Ecaterina, semințe de sens plantăm în pământul lăuntric, fiecare din noi știm sau nu știm ce va răsări în noi, ce timp, ce oră, ce scriere, ce întâmplare. Straturile în care existăm se vor da treptat, cu înțelepciune, la o parte, pentru a ne cunoaște miezul ființei, al Ființei. Acesta este unul dintre sensurile vitale. Mulțumesc pentru un alt comentariu deosebit. Ela | |