Comentariile membrilor:

=  .	emilian valeriu pal [06.Sep.07 17:50]
Excelent final. Din punctul meu de vedere cred ca toata tesatura de la inceput pina la final pregateste sfirsitul. Doua mici obiectii tehnice: eu as fi preferat un poem fara semne de circulatie, ar fi fost mai cursiv si poate ar fi dat senzatia de irespirabil(opinia mea, normal), apoi: versul doi l-as fi vazut eliptic, fara acel ci_ciini..pentru ca" si cerul albastru care mi se pare oarecum pleonastic, dintr-un anume punct de vedere. Remarc si tonul natural, fara zorzoane, insa ce m-a impreionat mai mult e tehnica aia din final "îmi trec mâinile prin ei, nu le spun, cum aș putea să le spun, măi bunică, bunicule, sunteți așa, cum să vă zic, transparenți, doar piele și os, s-ar supăra poate" si repetitia on line care la inceput mi s-a parut putin fortata, dar m-am obisnuit apoi si a inceput sa-mi placa. As mai lucra putin si la alternanta timpurilor verbale pentru mai multa coerenta, dar, personal, mi se pare un text bu, cu voce naturala distincta.
=  erata	emilian valeriu pal [06.Sep.07 17:51]
ioi, semne de punctuatie nu circulatie, da poa sa meraga la fel de bine.
=  treci de vasile lupu	Tamara Zub [06.Sep.07 18:01]
Sunt uluită de cursivitatea și candoarea, de puterea și tristețea textului, ceva dur, sever, apoi dulce, natural. Și părinții-bunicii ca fantomele, și bojdeuca ce vine din neunde și se duce tot acolo, și teama că s-au terminat toate spitalele. Da, aveam și eu capul cam mare în copilărie, acum e un cap normal, acesta e un motiv în plus pentru a lăsa un semn de apreciere și bucurie pentru scrisul Alinei. Bravo și mersi, tama
=  >> Tamara, Emilian, cu multumiri	Alina Manole [06.Sep.07 21:08]
Emilian, semne de circulatie prin poem, asa sa le ramana numele! Ce mi-a placut cum le-ai zis! Desigur ca textul mai trebuie lucrat, iti multumesc! Si pentru aprecieri, sunt onorata sa le primesc! Tamara, ma bucur ca ai lasat aici cuvintele tale, si sunt onorata de aprecieri! Cred ca bunicii ne sunt cele mai nostalgice amintiri, nu-i asa?
=  _____________	Marta Cremeny [07.Sep.07 10:54]
Alina, hai sa înșir câteva lucruri absolut fără nicio importanță: ,,fără doctorate" pare în plus, ca și descrierea cam amplă a primelor versuri, ,,de ceva ani" - destul de greoi, nepotrivit, ,,cu câini" era o remarcă inevitabilă, dar, la recitire, nu m-a mai deranjat...în fine... tușele îmi par cam prea puternice, până la anotimpuri poate ar mai merge un pic cioplit. de aici încolo, trecut fiind și offtopicul, mi se pare un text excelent - captivant, cu o atmosferă-capcană i-aș zice, de o sensibilitate penetrantă, fără a nu remarca în același timp spunerea domoală, depănarea, lumea micuță și vie. despre final sau despre ,,de după" vorbește textul singur. mi-a plăcut mult și multe ar fi de spus, cu mai puțin rost, e adevărat. (mă întrebam și de ce oare cei care sunt uluiți - și îi cred - citind poezia, cei care în același timp au posibilitatea de a face ,,vizibil" textul, nu o fac. nu pt. că ai avea nevoie de așa ceva). spun și eu, citând un coleg de site, fără ghilimele de rigoare: cu plăcerea lecturii,
=  Marta, cu multumiri	Alina Manole [07.Sep.07 18:57]
De acord cu tine! Trebuie lucrat, initial s-a vrut altceva, a iesit ce a iesit. Multumesc pentru ganduri si sfaturi, sunt onorata!
+ langa	medeea iancu [07.Sep.07 19:54]
e posibil sa fiu prea sensibila la ora asta, dar pe mine m/ai cam terminat cu poemul asta. m/ai trecut prin toate starile lumii, prin toata lumea, prin toti nervii si la final am murit. scuza/mi subiectivismul, dar acest fragment de viata, de stari, de sentimente, aceasta secventa filmica, rulata, rasrulata, cu scopul de a perfora sentimentul pana la profund m/a apropiat, m/a facut partasa, m/a cobor cu picioarel pe pamant si mi/a golit sufletul. ca empatie, ca transpunere violent/naiva, iti multumesc,
=  Medeea, cu mulțumiri!	Alina Manole [08.Sep.07 21:57]
Medeea, îți mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată! Toți suntem subiectivi, poemele în ele însele sunt o mare de subiectivitate. Mă bucur că am rezonat cu tine.
=  Manieră hipnotică de a povesti	Marian C Ghilea [20.Sep.07 09:26]
Mie personal mi se pare că textul mergea mai bine ca "proză". E interesant suprarealismul din el ca și maniera hipnotică, onirică, în care e povestit. Și, ce e și mai curios e faptul că de fapt nimic deosebit nu se întâmplă.
=  Marian, mulțumesc!	Alina Manole [27.Sep.07 13:11]
Într-adevăr, merge mai bine ca proză. Însă structura mea interioară este mai degrabă pe poezie decât pe proză. Inițial așa am început textul, se și observă, cred. Mulțumesc de trecere pe aici.