| = părere | nica mădălina [28.Aug.07 01:57] |
| un text care îmbie la psihanaliză (sau alte tehnici de analiză, chiar cognitiviste) acerbă, așadar în necunoștință de cauză. pentru că încearcă o sinteză a unui fel de a fi cumva renegat. dar cumva purtător al eternelor contradicții. foarte personal, în ciuda spunerii "în categorii", tentând generalul. | |
| = Stranie poruncă, frumoasă provocare | florin otrocol [28.Aug.07 02:15] |
| Sărut mâna, domnișoară Mădălina. Stranie poruncă ați lăsat aici. Porunca este aceea de a vă elucida. Frumoasă este provocarea dumneavoastră și îmi permit să vă citez "foarte personal, în ciuda spunerii "în categorii", tentând generalul". Voi alege a fi foarte puțin util, pentru că pentru mine lucrurile și stările sunt clar definite. Împăcat cu mine însumi, cu ceea ce am fost, cu ceea ce sunt, dar incapabil să rezolv ecuația existenței (din perspectiva a ceea ce voi deveni), aleg să mă "strecor" printre semeni, cu cele bune și rele care ne aparțin. Restul este o interpretare subiectivă aflată la îndemâna oricui trece pe aici. Reverență, Florin O. | |
| + . | Dan Cârlea [28.Aug.07 07:09] |
| multa cunoastere psihologica reiese din acest fragment, autorul punand probleme ce tin de proiectie si identificare, dar aduce in discutie si ciocnirea permanenta dintre ratiune si pulsiune, dependente de exterior, raportari la ceilalti. Interesele instantelor eu-lui slefuiesc omul, tema principiului ratiunii versus principiul placerii e parca tot mai actuala odata cu mersul societatii spre un grad mai inalt de complexitate. Prin nefericirea evidenta a celorlalti iti confirmi echilibrul si binele, totodata de temi, inconstient, ca s-ar putea sa ti se intample si tie ce li se intampla altora , asta iti activeaza "mecanisme altruiste", acestea te imping la actiuni care iti scad sentimentele de vinovatie. Te intrebi cat e cazul sa iti permiti sa fii de fericit, de liber, de in acord cu hedonismul tau si cand sa spui stop, asta e prea mult. Intre trebuie si imi doresc omul scrasneste mereu din instantele care isi vad de treaba... | |
| = Poetului Cârlea ... | florin otrocol [28.Aug.07 08:00] |
| În primă instanță doresc să te salut. Draga Dan, am reușit să înțeleg abordarea apelând la latura mea poetică, pentru că tu știi foarte bine ca în accepțiunea mea "a fi poet" presupune mai multă imaginație și libertate în exprimare decât a te mișca în proză. Interesantă mi-a părut percepția ta și abordarea "tema principiului rațiunii versus principiul plăcerii". Sincer acest mic eseu nu a fost conceput de simțirile mele în acest sens, dar mi-ai deschis o nouă abordare și cred că nu numai mie ci nouă tuturor. Aspectul principal ne acuză de rațiunea sentimentelor, rațiune care vine din evoluție, din relațiile interumane. Atunci când nu mai iubești pur, sau nu mai iubești simplu și ai îndoieli ai pierdut aproape tot ce ai putea avea. Restul este rațiune. Partea a doua a comentariului atinge tema. Finalul tău "Între trebuie și îmi doresc, omul scrâșnește mereu din instanțele care își văd de treabă..." descrie excepțional abordarea mea. O concluzie pentru care ofer o reverență. Reverență, Florin O. | |
| = comentariu | bargan ecaterina [28.Aug.07 09:18] |
| avem aici o scriere reflexivă despre impactul pe care-l are rațiunea asupra sufletului. opozițiile dau o relevanță aparte tensiunilor dramatice dintre cele două mecanisme psihice, dîndu-le un relief semnificativ în ansamblul realului. valoarea de jurnal consolidează legătura propriilor trăiri. momentele de trecere dintr-o dimensiune existențială în alta demonstrează măiestria autorului de a construi un întreg în care părțile se leagă rațional, mai puțin emoțional într-o structură de adîncime a realității interioare. | |
| = banalitati scrise cu talent | Adrian Dorie [28.Aug.07 16:06] |
| Daca as prepara intr-un terci de neologisme idei rontaite de la inceputul lumii, as primi laude pana la insuportabilitate... Te felicit, Florin. Banalitatile tale imbraca o forma atractiva... | |
| = da, fericeste | Anni- Lorei Mainka [28.Aug.07 16:41] |
| nefericirea ta spusa asa | |
| = Câtă fericire ... | florin otrocol [28.Aug.07 19:35] |
| Sărut mâna, Anni! Așa o fi oare!? Fericește!? Pe cine? Cui folosește? Reverență și un zâmbet, Florin O. | |
| = Adrian, ajută-mă ... | florin otrocol [28.Aug.07 19:46] |
| Salutări Adrian! Ajută-mă să înțeleg răspunsul tău. Unde începe și unde se termină ironia? Este foarte adevărat că aceste idei sunt banale. Să le spunem nimicuri, chiar. Îmi permit să-ți reamintesc un banal postulat: "Marile dezastre au la bază nimicuri". Nimicurile noastre, ale mele, ale tale, ale fiecăruia, sunt percepute ca un "capăt al lumii" pentru cei care și le asumă. Eu îmi asum aceste banalități, tu "apreciezi" forma lor atractivă. Un răspuns mai brutal ar suna astfel: "Unii cu privitul, restul cu trăitul". Sincer, mulțumesc de trecere, Florin O. | |
| = Simplu! | florin otrocol [28.Aug.07 19:58] |
| Domnișoară Katy, totul este simplu. Fiecare dintre noi, luat individual, este un întreg. Luat universal, vorbim de infimitate. Eu mă raportez la individual, deoarece universal eu nu exist pentru ceilalți, iar ceilalți nu există pentru mine. De aici și ideea de fericire, care provine din ignoranță. Aici este problema mea, pot ignora la nivelul rațiunii, dar nu pot ignora la nivelul afectului, iar comuniunea dintre cele două îmi aduce ignoranță la ambele niveluri. Reverență, Florin O. | |