| = comentariu | bargan ecaterina [27.Aug.07 16:22] |
| Viziunea scriitoarei îndeamnă la reflecții asupra vieții, morții, vitalității spiritelor de oameni, umbrele lor iluzorii pe ape trecătoare ca timpul. Figurile de stil precum: ("curg oameni"), ("vara își crește grîul"), ("limpezesc inimi") comunică ideea de debordanță, transparența gîndului. De asemenea elemente simbolice ca: bărcile, rochia albă (în context), iubirile de sub felinare, aerul sărat, piatra venețiană, sufletul străin propriului trup adaugă fragmentului de jurnal o nuanță aparte, specifică Veneției, sugerînd frumusețile tainice descifrate sau nedescifrate de văzul lăuntric al autoarei în permanentă căutare. Aici între inimă și expresie nu sunt decît vene și ape prin care curge viața de om în contrast cu zidurile evului antic (simbol al statorniciei), punțile de piatră, de legătură între punctele cardinale și cele citoplasmatice, noțiune de interstițiu. În penultima strofă se compară golul din suflet cu o altă Veneție. Un gol ce se cere umplut cu rugăciune în subsolurile vieții, în chilii. Trecerea ei pe aici este identificată cu ajutorul cursului firesc al apei, sensul visului (mai devreme căutat). Pentru un final sublim s-a păstrat un desen muzical fin și expresiv "vai vedrai...vai vedrai". | |
| = sub felinare se deschid iubiri. le privesc, indiferentă | Iakab Cornelia Claudia [27.Aug.07 19:20] |
| ``pesemne încă nu am descoperit ce ascunde visul. așa cum nu am descoperit ce ascunde trupul meu de femeie. ce suflet. ce spirit. `` imi pui cuvintele in minte si le primesc cu multumire. e greu de cunoscut un vis mult prea prezent in spatiul colectiv, mult prea multe variante, unele il transforma in cosmar de idei, altele pur si simplu nu te lasa sa cunosti sau sa nu te abati de la unica si personala ta varianta. e greu sa cuceresti lumea fara un motiv sau pentru altii. putin simt si stiu ca ei nici nu exista, doar fac parte din masele miscate de fluvii. deviez imi place cum ti-se simte vocea, iti vad ochiul deschis, cercetator, uniforma de agent de circulatie, poate voi invata sa citesc asa cum trebuie. nu am inteles calugarii indoliati, pentru mine reprezinta fuga in directia opusa, mie imi plac fluviile, oceanele, sa ridic valuri prin propriile puteri, prin propriul a fi, doar pentru mine. | |
| = Ecaterina, Camelia | Ela Victoria Luca [29.Aug.07 20:00] |
| Ecaterina, trecerile prin vis sau prin realitate au uneori puncte comune. De aceea, retrăind anumite întâmplări, pe care le poți scrie sau nu, e posibil să te trezești cu o treaptă mai sus, o treaptă a conștiinței de sine. Ceea ce e mai mult decât o călătorie sau o dragoste. Mulțumesc frumos. Camelia, visul nu e coșmar, nu aici. Este doar firul unei căutări permanente. Unui ceva încă nedescoperit, chiar dacă pașii, mereu fideli drumului, încă mai caută înțelesuri. Călugării îndoliați erau cei ce mi-au vorbit. Mulțam fain pt acest popas aici. Iar gondolierul acela chiar nu știa să cânte "vai vedrai". :) Ela | |
| = dor de Venetia | Maria Gold [29.Aug.07 20:25] |
| Îți urmăresc jurnalul și călătoresc cu tine și mi se face dor. Azi de Veneția, acolo unde totul se scrie în mucegai, dar :” unde totul se citește în mucegai” deopotrivă. Dar ca să citești în mucegai ai nevoie de ochi în care forța cuvîntului e la ea acasă și ai nevoie de inimă în care pasiunea căutării nu doarme. Bună ziua, Ela! | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [31.Aug.07 17:21] |
| Ceea ce lasă în suflete Veneția, cred eu, este puterea de a trăi indiferent de suflul, prezența sau absența dragostei, ca și cum ar fi în noi permanent "ape vii", "canale" de viață pe care suntem datori cumva, față de noi și de ai noștri, să le străbatem. Iar tu ești una dintre rarele ființe care știu a le străbate. Mulțumesc pentru semnul tău de dor aici, e reciproc. Ela | |