| = da' să vii | alice drogoreanu [19.Aug.07 20:04] |
| textul tău are dulceață și zâmbetul singurătății absolute de ce puștii ăștia se fac mari prea târziu? | |
| = ei, neverendingo, | Dana Banu [19.Aug.07 20:11] |
| mulțumesc pentru semnul de lectură puștii ăștia nu se fac mari, rămân mereu așa, învață doar să vorbească mai coerent și să își lege șireturile singuri la adidași, părerea mea, desigur... salut :) | |
| = + uite cum | Leonard Ancuta [19.Aug.07 20:57] |
| asa fara sa mai sper ma binedispun si eu pe ziua de azi. sincer, e cea mai buna poezie de pe site la momentul actual, ar da nenea si o stea de ar avea... imi aduc aminte, cum pustan fiind, cred ca aveam vreo 6 ani, m-a invatat o domnisoara de vreo 16 ani atunci sa innot... tot ce pot spune ca aveam starea lu copilu din accelerat... | |
| = nene Leonard, | Dana Banu [19.Aug.07 21:10] |
| nu-ți bate capu' cu stelele, ce-aveți fraților???, că îmi dau acu' 2 sau 3 stele, zic că sunt de la voi și gata:))) nu îs modestă că nu îmi stă în fire da' sincer, sincer, plusu' tău din concluzia-rezumat are aceeași valoare cu o stea virtuală și galbenă(chestia e că dacă dai o stea trebuie să scoți un comm elaborat de parcă te-ai născut cu papuci de critic în picioare, geaba spui că la 6 ani ai învâțat să înoți:))) deci... mulțumesc pentru stea, am să încerc să nu te dezamăgesc pe drum văd că ești un cititor fidel al textelor de pe agonia, pe la mine treci cu vorbe de bine mereu iar asta nu poate decât să mă bucure aaaa, să nu uit... salut :) | |
| = ... | Marta Cremeny [19.Aug.07 22:00] |
| Dana Banu, uite ca m-am trezit zambind dupa ce am citit poezia ta. al naibii tren, cred ca el e de vina, de asta ma emotiona lectura:). drept e ca eu as fi ales constanta capat de linie si as mai fi imblanzit finalul, dar poezia e a ta, asa ca tac. placut. | |
| = Marta Cremeny, | Dana Banu [19.Aug.07 22:14] |
| și mai plăcut e comentariul tău, un cititor nou e un câștig pentru mine, mulțumesc pentru semn și pentru zâmbet, PS: am văzut trecând prin biblioteca virtuală de pe agonia că ai introdus câteva poezii ale Martei Petreu, de acolo îmi e cunoscut numele tău, cu atât mai mult semnul tău mă bucură PS: scriu pe fugă mereu, din cauza asta textele mele suferă de finaluri șubrede, într-o zi am să reușesc, cred, să încep o pozea cu finalul | |
| = erată | Dana Banu [19.Aug.07 22:16] |
| un singur P.S. | |
| = punct final | Amalia Cretu [20.Aug.07 05:30] |
| ceea ce proiectezi in intimitatea singuratatii omului modern mentine poema si o fixeaza ca imagine a ideii ca viata nu se poate trai decat desfasurandu-se in lume; o lume proprie in care se implinesc uneori visele, fie ca "bucureștiul rămâne deocamdată capăt de linie" sau... aprecieri, amalia | |
| = dana, | Mâncu Gabriela [20.Aug.07 09:50] |
| cafeaua mea amara din dimineata asta n'a reusit sa ma trezeasca dar poemul tau amarui m'a trezit si in plus mi'a pus si un zambet mare pe fata :) Parca am calatorit cu tine in trenul ala, pe masura ce citeam i'am vazut fata luminata de copil si apoi parca te'am urmat si acasa pana in bucataria goala, in singuratatea aceea amaruie pe care o cunosc atat de bine. frumos poem... mai mult nu am ce si cum sa zic... decat ca poate e prea pacat ca baietii astia cand se fac mari nu'si mai aduc aminte de nicio fata din niciun tren... la buna citire, gabisa | |
| = Amalia, Gabriela, | Dana Banu [20.Aug.07 10:30] |
| vă mulțumesc pentru semnele de lectură | |
| = Sunetul de fond :) | Florin Andor [20.Aug.07 11:09] |
| ... în căutarea unei porți golite de zgomote nu reușim a ne apropia îndeajuns de Bucureștiul vechi, poate că doar tânjim prea mult stagnând printre linii, obișnuiți a desena forme și așteptări, dornici de răspunsuri fără așteptare; nu vrei să te lecuiești de oameni și de răsplata căderii, cauți anotimpul tău prin mustul dulce al timpului, nimic spectaculos și totuși partea îngăduită devine vizibilă, recuperare târzie a unor trăiri după ritmuri lente; oarecum născută să răscolești cu mâinile goale în trupul oboselii, cauți să lărgești până la bucurie gândul cu podeaua roasă, socotit aici un mediu potrivit cu existența. Somnul așterne peste măsura sensibilității haina iscoditorului de lumină, îndeamnă la o desprindere, de oameni vii. Un text ce poate sugera dincolo de gândire poarta prin care să intre imaginea gata formată a unei lumi, un text îndeajuns stăpânit cât să nu deformeze trăirea, legat prin sunetul de fond în căutarea simplității ... la bună citire / veghere :) | |
| = un tren numit dorință? | ștefan ciobanu [20.Aug.07 11:44] |
| este frumoasă împletirea dintre vis și realitate pe care o redai aici. copilul, puțin bolduit de simțurile tale, apare ca un sâmbure de iubire aflat în interiorul tău și încarnat, iată, pentru ca să îți aducă aminte de tine. îmi place finalul, pentru că toți avem un ecou care ne urmărește oricând, oriunde. acesta a fost un semn de citire. ștefan | |
| = re | Dana Banu [20.Aug.07 13:11] |
| Florin, mă bucur să te descopăr citindu-mă, trebuie să recunosc...comentariul tău îmi pare chiar mai interesant decât poezia mea, îți mulțumesc Ștefan, mulțumesc pentru apreciere,mă bucur să te știu aproape de textele mele să ne citim cu bine | |
| + Atata | Manolescu Gorun [20.Aug.07 21:57] |
| Atata grație, firesc și liniște a neîmpăcarii care m-a cuprin și pe mine (copilul din mine care încă n-a murit cu toată vârsta pe care n-o ascund) încât bucuria ma a fost pe măsură. Căci: (eu) te-a(m) crezut și strigătul (meu) da' să vii da' să vii te-a urmărit până acasă a intrat în bucătărie ți-a făcut o cafea ți-a aprins o țigară apoi a adormit cu capul pe masă într-o singurătate absolută de o perfecțiune uluitoare” Te pândeam la colțuri să-ți dau o „+”. Acum a venit timpul. | |
| = Manolescu Gorun, | Dana Banu [21.Aug.07 08:49] |
| aprecierea ta mă onorează îți mulțumesc | |