| = harta unei supraviețuiri | Leonard Ancuta [16.Aug.07 10:50] |
| ADELA, nu stii cata durere si bucurie poti sa pricinuiesti uneori... curajul nu se masoara decat in lupta. so, stand up! ce nu te omoara te face mai puternic, spunea nietzsche... De bun augur revenirea cu acest poem. succes! | |
| = Leo | Adela Setti [16.Aug.07 10:54] |
| doar prin scris pot să lupt celelalte arme vin din afară și nu cred prea mult în ele și aici mă simt cel mai mult "acasă" | |
| = Nu uita | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Adela,să nu uiți niciodată un lucru.Noi ăștia schizo,poeții, supraviețuind și scriind îi ajutăm pe Trackl,Esenin,Kafka și pe cei asemeni lor să le fie mai bine.Frumusețea acestui text are scopul său.Nimic nu e în zadar. | |
| = ... | Elena Marcu [16.Aug.07 12:20] |
| mi-ar plăcea să poți spune că a fost doar un test... iar eu să nu fi intrat aici doar ca să bâlbâi. E Day 1 și se numără crescător din mâine în mâine, mult timp. Să nu taci! | |
| = Et in Arcadia ego... | Razvan Dragoi [16.Aug.07 12:31] |
| Daca ai sa primesti cu adevarat ca in fiecare zi e un inceput si ca, asa cum spune un proverb al desserturilor, "ora cea mai intunecata e cea de dinaintea rasaritului de soare" ai sa vezi ca ingerii nu se sperie si ca nu esti niciodata singura. Sa nu taci! | |
| = Adela | Dana Mușat [16.Aug.07 12:40] |
| in sfarsit gasesc un text la subsolul caruia pot zice cate ceva. Ca pana acum mi-ai inchis gura exact cand aveam chef sa o deschid si sa incep sa tip. 1. e destul de aiurea daca pleci. Agonia mai pierde un autor talentat. Nu stiu ce te-a impins sa iei decizia asta, insa stiu ca nu pleci din pura placere de a face reclama propriului tu. 2. despre text: se simte, evident, o urma de pesimism si de resemnare, sau poate ca astea sunt niste sentimente care mascheaza. Stii ce ar fi fost cool? Sa incepi sa numeri de la -1 incolo:) danutza3009 -pt messenger(desi rar mai am timp si [email protected] -for everything else Toate cele bune! | |
| = chorea | Miruna Dima [16.Aug.07 12:58] |
| Abia acum cred că am înțeles. Și asta pot să-ți spun: am înțeles, înțeleg. Și sunt alături de tine oricum. Orice ai decide. Rămân însă la părerea mea: nu se poate să taci. Pentru că ai mult prea multe de spus. Mult prea vii. Ceea ce scrii este ca o gură de aer. Paiul pentru înecat. Din ambele sensuri. Așa simt eu. Nu știu câtă importanță are, dar sunt aici (și am văzut că nu doar eu). Voi fi mereu aici. | |
| + nu tac nu tac | Tamara Zub [16.Aug.07 15:44] |
| Cele mai puternice texte pe mine mă lasă fără cuvinte. Nu prea pot comenta poemul Day 1, mi s-a blocat aparatul critic și toată potența verbală după seismul resimțit la lectură. Nu știu cine e Adela, nu știu dacă acesta e numele ei adevărat sau un pseudonim, dar îmi este foarte clar că are o forță a scrisului nemaipomenită și o artă extraordinară de a transforma suferința în frumusețe. Am să urmăresc seria Day cu sufeltul la gură, aș vrea să dureze cât mai mult, până vom ajunge la lumina unor Days în care autoarea ne va povesti despre fericirea ei. Pictez aici o stea umilă, cu toată dragostea pentru tine, ADELA, mulțumesc și rămâi printre noi, tama | |
| = Adela... | ioana matei [16.Aug.07 16:27] |
| cu toate că poemul tău vorbește despre moarte în el se simte iubirea...iar moartea e, înainte de toate, absența iubirii... | |
| = . | Adela Setti [10.Dec.18 14:27] |
| MULȚUMESC. tuturor. nu, n-am să tac. | |