| = mereu Intre | Ioan-Mircea Popovici [06.Aug.07 17:27] |
| Esti pe unde trebuie. Ai faza cea mai buna. Amplitudinea si intervalul apasa bine intre constante. Perfecta armonie pentru Andante. Paradoxal, acesta oricat de lent ar fi, ramane tot exploziv. Secventa asta are ouale filozofului in capul poetului (este o trimitere la un desen al lui Sorin Ilfoveanu din perioada Levantului si-a introspectiei bizantine... mergea si fara precizarea asta. Tu doar sa ma crezi ca-i asa cum iti zic. Ca am cultivat un desert de demonstratii, am gasit locul aici unde este asa cum zic... eu sunt cel care zice... si nimic mai mult... fara ecouri, fara prea multe argumente... este suficient ca zic... nu-i mai mult decat nimic?) Si acum ar fi buna o paralela... tu stii, ca doar simti. Esti precum era amicul meu Mihai-Mircea Ciobanu cand a scris Estetica mortii... nu ca tematica si nuante ci ca vana, ca stare si disperare... da-i tare-n descatusare. nu esti tu Gura de aur, dar stii sa fii mereu Intre... cum ii sta bine Poetului... Vezi ca-n albul acela lasat gol ai gasit ceva? Te-ai uita vreodata, si daca da, te-ai uitat dimineata pe Zidul Alb? Frumoase jumataci inegale... mainile inegale, textul si partea finala... nu esti departe de ce cauti... cei care se aud sunt toti foarte aproape... | |
| = alb pentru tot restul vietii - Yannelis | Leonard Ancuta [06.Aug.07 17:42] |
| sunt extrem de bucuros ca aceste disonante ale mele au aprins o rezonanta - si daca tinem cont de ce ai scris, sunt convins ca au rezonat bine - cu lumea dintre timpanele tale. nu stiu ce as putea sa mai adaug, poate doar faptul ca e foarte important sa simti, dar a dracului treaba cand e sa te exprimi si sa te faci inteles. de aceea multumesc pentru tot. | |
| = disonante fractale | Ioan-Mircea Popovici [06.Aug.07 18:01] |
| sa-ti zic una din Cartea Intelepciunii. Nu judeca pentru a nu fi judecat. Pai asta-i cautarea, sa fim intelesi? Ce treaba avem noi cu a ne face intelesi alta decat aceea sa fim noi insine. Asa cum suntem si nu cum ne vor altii. Aici este spargerea targului in doua sau chiar trei cete... si noi, singuri intre si deasupra noastra un cer nou... disonantele tin de-o alta armonie... si daca era o armonie comuna era altceva... tu stii ca azi e Sarbatoarea de pe Munte... vezi ce faci cu fulgerul care brazdeaza cerul... Jazzul n-ar mai fi jazz daca n-ar exista disonante, ruperi de ritm, asteptare, spargeri si toata avalansa de intamplari ale caror motive vin pe-o alta carare... | |
| = nu mă pricep la comentarii elaborate, dar | Mihai Chirilă [06.Aug.07 18:11] |
| trec pe aici și las un semn de audiție vizuală. căci așa e poemul tău, ilustrează adecvat și totodată în feluri nemaiîntîlnite concertul lumii interioare. mult de tot mi-a plăcut aceasta: "sunt singur în plomba lui dumnezeu. el sparge în continuare semințe." dar toate, fără excepție, sînt sugestive și puternice, și se susțin și una cîte una,și împreună, exact ca o orchestră dirijată cu har. mi-a făcut plăcere, Leonard. și mă întreb, fără retorism și absolut justificat [nu e vorba de subiectivitatea mea aici]: unde e recomandarea? Mishu | |
| = predica de pe munte | Leonard Ancuta [06.Aug.07 18:11] |
| fericirea cu duhul eu o vad ca pe o instrachinare. sa iti golesti sufletul de cele lumesti, sa iti faci inima strachina, asteptand harul sa te umple cu ale lui. da, sunt disonante cu alta armonie, un jazz metempsihotic si cu spargeri care au ecouri atat de departe incat nu le putem cuprinde cu privirea... orizontul se decoloreaza in alb dar stim ca dincolo de alb, albul care reflecta orice, sperantele se intorc pana la urma la noi. | |
| = Mihai | Leonard Ancuta [06.Aug.07 18:30] |
| nu pot decat sa iti multumesc pentru aprecierile tale, tinand cont ca am lasat un comm deasupra care spune cam tot ce era de spus nu mai adaug decat doua mici cadouri pentru tine (si pentru toti cei care vor sa disoneze la unison cu mine) http://www.youtube.com/watch?v=IiajL3CeNDY&mode=related&search= http://www.youtube.com/watch?v=5SEioJ6n6ts&mode=related&search= | |
| = pentagrama cu punct fix | Ioan-Mircea Popovici [06.Aug.07 18:36] |
| îmi aprind țigara pe corzile vocale și începând de aici nu mai există cuvinte fac un pas. și încă unul. stau..............................apoi merg mai departe sunt un miriapod cu un miliard de perspective doar că drumurile duc în același punct. sunt singur în plomba lui dumnezeu. el sparge în continuare semințe. înainte de sărut mi-am spălat gura cu o rugăciune îmi aprind țigara pe corzile vocale și începând de aici nu mai există cuvinte | |
| = a matter of equilibrium | Leonard Ancuta [06.Aug.07 18:41] |
| despre ce nu se poate spune in cuvinte se poate spune in imagini. despre ceea ce imaginile nu pot cuprinde exista sunetele. sunetele tac si vorbeste sufletul. cand si sufletul tace ne suntem datori sa ne intoarcem la cuvinte. asa e pentagrama - are un punct fix. si injurul lui se invarte universul. | |
| = ... | Ioan-Mircea Popovici [06.Aug.07 19:03] |
| De aici e doar tacere si e cant de univers. Se intorc intre cuvinte tonurile unui vers. Iar in rest desertaciune si dureri amagitoare. Semnul tau e al cantarii ce atinge dunga zarii... Multumiri. A fost frumos si drumul intre exista. Intre a fi si a nu fi se afla infinitatea de posibile interpretari... | |
| + disonante | Adrian Suciu [06.Aug.07 23:23] |
| Cred ca cea mai importanta calitate a "disonantelor" astora e usurinta cu care treci dintr-o stare in alta, din notatia personala, chiar biografista, in versul de factura gnomica. Baleiajul asta lasa deschis poemul si-l ajuta sa fie generos cu sensurile. O imagistica bogata, nefortata, nestridenta. Am senzatia unui usor patetism pe alocuri dar cine sint eu sa ma pling de patetism??? :) Bafta! | |
| = Adrian | Leonard Ancuta [07.Aug.07 13:01] |
| ma bucur ca poema mea deschide sensuri. si semnul tau de apreciere arunca o lumina noua. multumesc. deja continui pe aceasta cale pentru a completa o noua viziune. | |
| = frumos | Ioana Geacăr [07.Aug.07 13:04] |
| Îmi dau seama că sensul cuvintelor tale e muzica, citind acest text. Dar tot mai scapă în amintire câteva imagini norocoase: "sunt imagini ce se perindă ușor. o pisică neagră mlădioasă în haloul lunii" "când eram mic spălam mațe de porc cu mamaie apoi le umflam cu gura. arătau grotesc niște excrescențe perverse ce ne ieșeau pe gură" Și pauza albă din final ține de tehnică.Frumos. | |
| = Ioana | Leonard Ancuta [07.Aug.07 13:07] |
| ma bucur nespus ca ti-a placut. de fapt ma simt cat se poate de bine ca pot trezii omul. muzica și cuvintele sunt o imbinare, ca un dans pe care nu-l poti vedea decat cu ochii inchisi. | |