| = jocul vieții cu moartea în deșertul salin | Anghel Pop [13.Jul.07 23:58] |
| Ca de obicei, regăsesc în spațiul tău interior acea gravitate a spunerii care mă reconfortează... devine o adicție. Tu nu te temi de emoții, nu le eviți, nu te temi să spui lucrurilor pe nume, să pui cuvintele peste stări, dincolo de jocul liric. Frumos... Atenție la "urlii". | |
| = Anghel | Ela Victoria Luca [14.Jul.07 00:06] |
| Mulțam, și în titlu mi-o scăpat "își"-ul. Obo. Da, e un "joc" pe care îl simți în celălalt/ceilalți, poate și fiindcă e în tine. Sau poate nu. Depinde ce e cu dihania aceea. Merci:) Ela | |
| = ea re umerii bine prinsi in scanduri | Leonard Ancuta [14.Jul.07 02:48] |
| se apra cum trebuie de urletul dihaniei culmea e ca si in golul meu metafizic aud dihania cum ma cotrobăie...cum mă cauta să mă haleasca... noroc ca mi-am proptit umerii bine de stalpul ființei si nu ma las ușor posedat. ma deranjeaza nitel acei oameni linii parca nu fac corp comun cu restul. mi-ar fi sunat mai bine curbilinii... citit, placut, revin | |
| + nu se poate fără viață | florin caragiu [14.Jul.07 08:09] |
| mi-a plăcut mult acest survol spiritual al hadesului de sus, care face o trecere fină de la condiția de linie-întreruptă la cea finală de zbor peste gropile disperării - cu aripile crucii atinse de sângele purificator al iubirii divine compatimitoare. Textul are imagini puternice, derulate în crescendo-ul unei alcătuiri dramatice. mâinile ca șerpii de apă, legate de întuneric, gropile ca un strigăt de muribund, tensiunea generată de contrastul între forța vindecătoare și patima dizolvantă, până la acea culminativa ardere în propriul refuz care livrează o imagine pregnantă a stării de iad: vom vedea trupuri legănându-se încontinuu deasupra drumurilor înfundate nu se poate fără viață urli din groapa ta din spațiul tău mortuar unde nu e nimeni unde nu bate nici măcar clopotul toate acestea arata forta poetica a asternerii unei vederi spirituale. | |
| = Leonard, Florin | Ela Victoria Luca [16.Jul.07 09:17] |
| Leo, dihanalia tot cotrobăie prin oameni până devin linii întrerupte.. Închipuie-ți această lume devorată, și vei știi de ce nu sunt curblinii. Mulțam. Florin, tot poemul gravitează, da, pe acel contrast, contrastul între forța vindecătoare și patima dizolvantă. Iar trecerile peste praguri nu se pot face dacă nu ai cumulat îndeajuns foc și îndeajunsă lumină. Mulțumesc pentru această înțelegere și pt semn. Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [16.Jul.07 09:19] |
| erata pt răspuns Leo: dihania, nu dihanalia (dar e faină condensarea asta între dihanie și canalie, de a ieșit dihanalia) | |
| = semn | Elia David [16.Jul.07 09:47] |
| "vei săpa gropi cât un strigăt de muribund nu te mai feri nu te mai ascunde oricum doar tu auzi dihania aici nu mai e lumea aici e capătul de sus al hadesului" M-a impresionat toata poezia, dar aici parca am auzit eu cel mai bine glasul dihaniei. Mai cu incantare, mai cu teama, am rezonat la ecoul poetic razbatand din si de printre gropi... | |