| = multumim | majeri andrei tiberiu [03.Jul.07 04:29] |
| mutumesc pentru prezentarea atat de spumoasa a unei carti pe care sigur o voi citi. cu stima , andrei | |
| + pentru | Elia David [03.Jul.07 10:12] |
| O placere lectura acestui articol. Cat de multe am avea de invatat daca acesti de autori ar publica si pe Agonia, sau macar daca si-ar da acceptul de a fi publicati in biblioteca virtuala a site-ului - desigur, dupa ce va exista din nou atat de necesara biblioteca virtuala. Exista si cartile, dar constat o activitate atat de intensa pe site-urile interactive de 'literatura', incat incep sa ma intreb cand, cum si de la cine mai invatam sa scriem poezie/proza adevarata. De aceea este laudabil orice efort de a aduce in atentia citiorului 'virtual' nume a caror rezonanta este una pe deplin meritata. | |
| = TNT | Traian Rotărescu [03.Jul.07 12:44] |
| Nu de la Sf. Ilie provine situația explozivă din ceruri, conform D-lui Badiliță "Inger al meu imberb, fără mustață,/cu ochi de jar sau dinamită” (Martor ocular). Iar pe pământ, aici e de înțeles "Astfel viața doarme plictisită/într-un spin de trandafir uscat/până când băiete, n-ai mușcat/sânul drept umplut cu dinamită” Volumul merită cu vârf și îndesat această prefațare "oustanding". | |
| = scuze | felix nicolau [03.Jul.07 18:05] |
| va multumesc, cer scuze pt nearanjarea textului, el fusese cosmetizat pe site-ul nou,dar observ ca aici nu se vede deloc | |
| = bun | Fluerașu Petre [04.Jul.07 11:37] |
| O recenzie bine facuta, cu multe citate, trezind astfel interesul cititorului. Felicitari mi-a placut petre | |
| = Dacă tot m-ai provocat... | Daniel Stuparu [16.Jul.07 01:47] |
| ...hai să-ți mai trag un ghiont în coaste. Zici matale mai sus (recte, mai jos): "Când renunță la ludic, scriitorul se complace într-o contemplare a curgerii universale, opțiunea sa eleată visând mereu la escapadele heraclitice: „Trăim pe creasta unui val pitic/ce-abia își scoate nasul dintre alge/ne aburcăm pe vârfuri doar un pic/și valul gol de-a bușilea se sparge./[...]/Tot ce ne e îngăduit de sus/e să privim, pe spate, pescărușii/ce-și mână cârdurile spre apus/și au de-argint catapeteasma gușii" ( Valul)." Ceea ce vrea să spună de fapt autorele e că, tocmai invers: suntem în miezul perisabilului heraclitic și uneori mai privim cerul înstelat/eleat, empireul homeric/platonic. Mai exact, aici se reflectă tragismul românesc (indus din titlul volumului), al unui neam mic, cu sclipiri de geniu, dar... cam atât. (Ceea ce e de fapt o șansă pt individualitățile puternice/excentrice, pt. că într-o cultură mare ești strivit sau luat de val, dar asta e altă poveste.) Ich liebe den Verrat, aber... Cu amor (vorba lui Pleșu), D. | |
| = ne ne, daniele | felix nicolau [17.Jul.07 15:35] |
| aici e chair o viziune a ta strict personala. culturile mici pt mine sunt eleate, ca si oamenii mici, care nici nu au curajul de a gresi la o adica. iar neamul romanesc nu e mai mic decat altele, poate are mai multi paraziti in sanuri. deci poate fi ce zici tu, dar si ce zic eu | |