| = nisipuri albe | Anghel Pop [02.Jul.07 10:57] |
| Se simte frumos aici spiritul Vămii, creionat într-o simplitate neafectată. "cu nisipul tot mai alb în care îți bagi picioarele" Nu știu dacă jocul de cuvinte e voluntar, dar este reușit. Cred că poemul ăsta ar putea fi lipit pe toți stâlpii Vămii, ca să se recunoască întru poezie boemo-rebelii care o populează în dimineți toride. | |
| = Anghel Pop | silvia caloianu [02.Jul.07 13:09] |
| da, am scontat sensurile toate, mi le asum, las loc de interpretare. am modificat însă pentru ca aveam doi de "în" în aceeași expresie, ceea ce mă deranja ("în care îți bagi picioarele în diminețile toride"). și, poate că e mai bine spus așa: ("cu nisipul tot mai alb / de băgat picioarele în diminețile toride") multumesc de trecere și de părere. | |
| = pe mine | laurentiu enache [02.Jul.07 13:40] |
| pe mine ma enerveaza finalul gasesti ametesti innebunesti amintesti ar cam trebui evitate in rest e ok | |
| = Laurențiu Enache | silvia caloianu [02.Jul.07 14:39] |
| pai, ăsta și a fost scopul finalului: asa, intr-o ascensiune temperamentală, mizând și pe instrumentul sonor al simboliștilor (că doar nu e vorba de rimă clasică!) - dar și pe ironie - să scoată în evidență nervii :D ("baaaaang!"-ul memoriei se subînțelege, nu?) sau, altfel: sunt numai niște biete cuvinte, fără de care nu se poate spune ce am spus și cum (adică, păstrându-se și vehemența) și care se pretează limbajului folosit în context. de ce le-aș evita? să îmi fac probleme, pe căldura asta? :D desigur: multumesc, si tie, de părere. | |
| = silvia | Mahmoud Djamal [02.Jul.07 14:48] |
| silvia coloianu, îți urez un bun venit pe site, mă bucur c-ai revenit deoarece faci parte dintre puținii poeți ai sitului. Îmi plac țigările de la gleznele înfierbintate. aprecieri | |
| = Mahmoud Djamal, | silvia caloianu [02.Jul.07 21:46] |
| esti amabil, multumesc. si eu admir dragostea ta pentru limba romana, efortul de a scrie poezie in aceasta limba. | |
| = silvia | Carmen Manuela Macelaru [03.Jul.07 08:48] |
| poemul e f frumos,iti amintesti de mine ca de o vama imprastiata, te rasfoiesti in nestire,un sac de dormit fara vise. eu fiind o ultraoptimista inseamna ca o duc bine. te pup mcm | |
| = Carmen, Laurențiu, tuturor cititorilor mei | silvia caloianu [03.Jul.07 09:20] |
| multumesc, Carmen. si, tuturor cititorilor mei: azi am schimbat finalul ("nu găsești amețești înnebunești nu înțelegi / și îți amintești"), pe care l-am zis ieri dintr-o suflare, dupa care nu am mai vrut - nu mai aveam nicio stare, de fapt - sa ma apropii de textul acesta. in dimineata zilei de azi m-am trezit spunand "zi-mi / că scepticii o duc rău". | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [28.Jul.07 22:17] |
| Silvia, am citit cu prietenie si placere poemul tau. il gasesc bine dozat. parere: nu explica prea mult. ex: fara imprastiata si a nimanui din al doilea vers. cu prietenie, p. parvescu | |
| = Petruț Pârvescu | silvia caloianu [29.Jul.07 17:52] |
| Multumesc de parere, Petrut. Nu pot omite ce yici, fara ca sa pun ceva in loc sau iar si iar s aschimb sa zic mai altfel - ceea ce se poate la nesfarsit, de fapt: de zis mai altfel, acelasi lucru! -, deci, nu pot omite, pur si simplu, pentru ca se face cacofonie. Am refacut mai multe. Zic "întinsă" în loc de împrăștiată, și, la sugestia incitanta a cuiva, îmi bag în joc propria gleznă! :D. Astfel, acum, in loc de "și parcă ai vrea și parcă nu ai mai vrea / să aprinzi o țigară de la glezna înfierbântată / a femeei de alături", zic: "și parcă ai vrea și parcă nu ai mai vrea / să încerci / să aprinzi o țigară de la glezna mea înfierbântată". nu știu dacă e mai bine așa. știu însă că aș mai putea gândi ce și cum să mai modific în textul acesta. candva. cand voi fi mai departe, posibil. nu am niciun chef, acum. | |
| = părere | Liviu Nanu [29.Jul.07 18:27] |
| Mi-au plăcut primele două strofe. Nu spun că celelalte n-ar fi bune, dar parcă s-ar risipi mirajul, parcă nu mai au forță. Finalul îmi pare abrupt, sînt sigur că așa l-ai vrut, deși nu înțeleg de ce. I,aginea nisipului și a gleznei face însă toți banii. | |
| = Liviu Nanu | silvia caloianu [07.Jun.23 08:21] |
| Revin, peste ani, cu mulţumiri (părerea ta e a unui maestru!) şi cu următoarea precizare: Liviu, ştii că eu îmi scriam textele în fugă, direct în site, după care, uneori - în funcţie de timp, de exigenţă, mofturi, chef :) - le mai refăceam. Azi, mi-am amintit de această poezie (de fapt, mi-a amintit FB, unde am publicat-o mai târziu), am recitit-o şi aş mai găsi ce să mai modific, dar... în 2013, exact aşa a ajuns în volumul "narcotango". Nu ştiu dacă ai văzut varianta asta şi dacă vei găsi răspunsul meu, vreodată, aici, dar nu îmi place să am datorii :) | |
| = Silvia | Liviu Nanu [08.Jun.23 14:05] |
| La o recitire peste atîta amar de vreme, parcă văd altfel poezia. În sensul bun al cuvîntului. | |