| = cât așteptăm clipa în care el spune: te aștept... | Nicoleta Iuhoș [26.Mar.06 01:03] |
| Inocența copiilor care trec desculți e atât de sensibil zugrăvită încât se aude clipocitul apei. Pozele sepia au alt farmec, ai dreptate. Mult mai înduioșător. Optimismul răzbate din "voi mâzgăli versuri/pe foaia altei zile". | |
| = simtire... | silvia caloianu [26.Mar.06 09:05] |
| "trecuta prin mine", "usor" :D, poezia ta: nedestainuita nu mai am cărți de citit nu mai am oameni înalți peste poduri plec nedestainuta copii desculți trec apele cu ochii închiși ce am avut ce am pierdut va rosi asfințitul când îmi vei spune iarasi te aștept ca pe un vers pe foaia altei zile epilog mâna mea decupându-ți chipul dintr-un album sepia | |
| = Silvia | Ela Victoria Luca [26.Mar.06 10:33] |
| Mulțumesc pentru versiunea în alte nuanțe de sepia, chiar dacă deja cu alte sensuri, destul de diferite cele inițiale, o păstrez pe a mea, fiindcă nu e decât ceea ce doream eu să las în această pagină și nu simt nevoia să conturez alte imagini, să dau alte sensuri, să schimb ce este în mine. Ela | |
| = privesc | emilian pal [26.Mar.06 12:39] |
| Din punctul meu de vedere strofa a doua lumineaza intreg poemul. Am incercat sa-mi imaginez cum arata acest poemn scris pe o foaie alba, apoi dupa ce contur e decupat. Placut. | |
| = În sepia... | Gelu Bogdan Marin [26.Mar.06 15:08] |
| La asemenea lucrări comentariile ar trebui să prisosească.Uneori,gîndurile oamenilor pot fi atinse de sacralitate. Adică... nu trebuie să venim noi... să tropăim prin sufletul lor. Citim... și doar atît... | |
| = cu ochii închiși | Mihai Tita [26.Mar.06 15:37] |
| strofa a doua imi place mult suntem liberi in raiul asta, liberi.. m-am dus cu gandul la roger waters "Man is a tool in the hands Of the great God Almighty And they gave him command of a nuclear submarine And sent him back in search of the Garden of Eden" :) in rest nu inteleg, te-ai pierdut in imagini frumoase, dar care pentru mine cel putin, sunt mincinoase si fara rost :) "nu mai am cărți de citit" "eu voi mâzgăli versuri pe foaia altei zile" te citesc, mihai | |
| + "copii desculți prin ape" | Mădălina Maroga [26.Mar.06 15:44] |
| o plecare din care rămâne poezia, întreagă, singura urmă din tine. ea ne va aminti întotdeauna de oamenii tăi înalți, de culorile umbrelor, de cărțile prin care nu uiți să te lași, de noi înșine. tu, în poezia ta, ne primești pe toți, e albumul tău, acolo ne sunt portretele. nu va exista epilog, așa cum bine ne spui, nu va fi nici mâna care decupează, fiindcă doar scrii, simplu. e ceea ce ești. e ceea ce știu despre tine. eu ți-aș lăsa pe ultima filă: "a pleca înseamnă a muri puțin", dar tu știi mai bine versiunea franceză a aforismului, și nu doar atât. pe foaia altei zile... trec uneori copii desculți prin ape cu ochii închiși privim asfințitul, pentru o singură clipă, momentul în care tu spui "te aștept". și dacă vei trece peste podurile acelea, va fi și lumina mea. Madim | |
| = răpunsuri în indigo | Ela Victoria Luca [26.Mar.06 23:17] |
| Nicoleta, mulțumesc fiindcă ești și aici, pe marginea unui pod unde las numai anumiți oameni să treacă spre mine. Poate că ești sau ai fost unul dintre acei copii, desculț prin apele înțelepciunii. :) Emilian, mulțumesc, interesant este că și eu prima oară mi l-am dorit tot pe o pagină alb-marmură. De aceea mă bucură că ai prins nuanța scrierii lui din interiorul meu, nu neapărat din manifestarea concretă. Gelu, păstrează acest album, în care eu am așternut chipurile mele aparte, atinse de sacru. Poate că vei ști într-o zi că niciun șapte nu este mai aproape de inimă cum este șaptele nașterilor. Mihai, cred că renunț la "minciunile acelea", mai ales acum, când privesc în jurul meu și regăsesc ce am mai iubit: cărțile, oamenii, versurile... Și tare multe mai sunt. :) Mădălina, tu surprinzi aici un cadru aparte, cel al unei nesfârșite lumini, din care uneori decupăm "fotografii" de inimă, ca o lacrimă cursă prea curând din ochii unui copil. Da, rămâne poezia, dincolo de întâmplările faste sau nefaste ale unei vieții, dincoace de cuvintele-piatră. Rămâne uneori ce avem simplu în noi: podul dintre lumi. Mulțumesc pentru lumina prin acre ai privit acest tablou. Ela | |
| = fara | Tite Florin [01.Apr.06 12:55] |
| "trec uneori copii desculți prin ape cu ochii închiși de pierderile noastre" Cănd le citesc, simt greutatea ce apasă pe pleoapele lor | |