Comentariile membrilor:

=  semn	Elia David [27.Jun.07 11:05]
Cred, Vasile, ca daca voi renunta vreodata la a scrie, din cauza acestor oglinzi o voi face. A acestor oglinzi care sunt sufletele de copii. "orbi cu manute intinse" Plec cu o durere de-aici, marturisita.
=  ...doare sa mori prost...	Hajnal Robert [27.Jun.07 18:38]
...imi vine sa plang... cum poti muri atat de prost cum poti pierde literatura cum poti scapa multa cultura ...tu ne-ai redat-o f bine...
=  părere	nica mădălina [27.Jun.07 13:19]
când vezi astea, în carne și praf, oase și realitate sau doar cu ochii închiși, când le vezi realmente vine și imperativul spunerii despre. acest text se oferă un răgaz pentru realism și îngăduință. se strârnește un "ce să fac?". o face ca și cum ar înregistra, ca și cum ar nega afirmând sau invers, ca și cum s-ar putea schimba. curge ca o emoție reprimată, construiește pentru finalul înduioșător (da, permite folosirea acestui cuvânt). îmi recitesc strofele unu, doi, patru, cinci, șase și ultimul vers. să nu uit. îmi pare că în cea de-a treia strigătul scapă puțin prea strident.
=  erată	nica mădălina [27.Jun.07 13:31]
"în" acest text se oferă... scuze.
=  cel mai frumos	Mihai Tița [27.Jun.07 18:38]
trebuie sa spun ca aceasta poezie, la fel ca si ultimele 4 sau 5 de la recomandate, sunt extrem de slabe. ultimul vers si treaba cu lumea ratata mi se par lucruri scrise doar ca sa te afli in treaba :) mai cred ca ar trebui sa insisti pe naturalul si sinceritatea din prima strofa. acolo este ceva puternic.
=  pro și contra	Vasile Munteanu [27.Jun.07 19:05]
Elia: nu cred că noi renunțăm la scris; ci scrisul renunță la noi; nu ești numai mamă de oameni, ci și mamă de cuvinte... Robert: ridică-te și... fă ce vrei. Mădălina: este adevărat, prin "a fi" (cumva), suntem mai mult decât alții care "sunt" (oricum); mulțumesc pentru lectură și semn. Mihai: știi, gândindu-mă la "mingea [ta] de tenis" mi-am amintit de ce spunea unul dintre gânditorii dragi mie: "scriitorul, luând condeiul în mână ca să scrie despre un subiect pe care l-a studait îndelung, trebuie să se gândească la cititorul mediu, care nu s-a ocupat niciodată de subiectul său și care, dacă îl citește, nu o face cu scopul de a învăța de la el, dimpotrivă, pentru a constata dacă textul coincide cu locurile comune de care îi este plină mintea."; serios, încearcă și tu: sau a) să tragi de fiare sau b) să arunci peste o clădire mai mică (un coteț de câine, de exemplu...); fără supărare, ipocrizia ta nu are nimic de-a face cu naturalul; iar ce crezi tu despre "puternic"... eu zic întâi să arunci mingea aia și pe urmă să dai sfaturi și păreri; sincer, când vorbești despre "extrem de slabe", la ce te gândești? posibil să ai dreptate, exprimă-te.
=  vasile	Mihai Tița [28.Jun.07 09:32]
ganditorul acela a rostit cuvinte foarte adevarate si misto. ar trebui sa reflectezi asupra acelor lucruri si sa incerci sa scrii despre lucruri pe care le observi, nu despre aberatii imaginate gen "vreau sa scriu ceva care sa para interesant". ironia ta este ieftina si fara rost. salutari
=  praf	Andrei Horia Gheorghiu [28.Jun.07 03:42]
respir și visez de-o viață în Templul Prafului și recunosc, m-am lăsat sedus (și adus) de ideea ce transpiră încă din titlu: intensitatea visului este direct proporțională cu grosimea stratului de praf. poate că mă entuziasmez eu prea repede dar așteptam ceva mai concret, mai violent de la text. nu neapărat în sensul negativ, ci în sensul în care, ideea de la care s-a plecat ar fi fost poate mai rotundă trecută și pe sub poduri, prin canale sau gări. E drept, finalul este suficient de deschis pentru a lăsa loc și unor astfel de intepretări. Una peste alta, dacă m-ar întreba cineva, titlul îmi pare mai solid decât textul. Noroc că nu mă întreabă nimeni. Noroc bun!
=  Andrei	Vasile Munteanu [28.Jun.07 07:07]
da, la un text de mai mari dimensiuni, de acord cu tine, "liniile realității" puteau fi completate prin alte fragmente (poduri, canale); cu alte cuvinte, ar fi meritat abordată dulaitatea Naturmensch vs. civilizație (ceea ce, nu neg, s-a făcut, am făcut la alte texte, dar pe care, desigur, nu ai apucat să le citești); după cum se poate, însă, observa, universul acestui text este unul exclusiv domestic, prin urmare mi s-ar fi părut nepotrivită și forțată includerea unor astfel de elemente. în altă ordine de idei, prin faptul că las comentariile deschise (ceea ce am făcut întotdeauna), ești invitat implicit să îți exprimi opinia; dacă reacția mea față de Mihai ți s-a părut nepotrivită, îmi cer scuze și îi cer scuze și lui Mihai; nu am nimic cu nimeni, cu atât mai puțin cu Mihai; ci timpul petrecut pe acest site m-a învățat să nu mai accept nici o părere lipsită de argumente; că e "slab", "prost" ș.a. poate spune oricine despre absolut orice text; problema e să și poată susține o astfel de opinie; ceea ce am observat că se întâmplă extrem de rar; să vină și să spună: autorul a încercat să vorbească despre X (semiotică), cu mijloacele Y (estetică) - nu a reușit; pentru că... Z (logică); chiar dacă aș vrea să neg, nu m-aș putea sustrage unei argumentări valide! iată de ce îți mulțumesc pentru lectură și pentru punctul de vedere, cu precizarea că titlul este inspirat (cel puțin în acest caz) de către conținut; ce vrei, s-a condensat ideea la sfârșit :): noroc bun și ție!
=  Mihai	Vasile Munteanu [28.Jun.07 13:25]
"ieftine și fără de rost" sunt genul acesta de afirmații: "sa incerci sa scrii despre lucruri pe care le observi", făcute fără ca măcar să cunoști persoana sau ceva din biografia persoanei căreia i te adresezi; când am spus să tragi de fiare nu era o ironie; și gândirea, ca și sistemul muscular, se dezvoltă pin exerciții (unele fizice, altele intelectuale); ce intenționez să spun cu asta? că lumea din jurul tău nu este numai așa cum o vezi tu; faptul că alții văd altceva sau, mai bine spus, altcumva, nu înseamnă că ești singurul înzestrat cu spirit de observație; asta în cazul în care ești. salutări și ție.
=  și încă ceva	Vasile Munteanu [28.Jun.07 13:37]
pentru că ai apreciat remarca acelui gânditor, am să îmi permit să îți redau și continuarea ideii: "Caracteristica momentului este că sufletul mediocru, știindu-se astfel, are cutezanța de a afirma drepturile mediocrității și le impune pretutindeni"; da eu am reflectat asupar acelei ziceri; este și motivul pentru care nu îmi permit niciodată să spun cuiva cum să scrie; nu cred în perfecțiunea umană; tu pe ce te bazezi când îți permiți să dai sfaturi?
=  o privire din balcon...	Petruț Pârvescu [29.Jun.07 12:47]
Vasile, nu ma pricep la aprecieri de genul: cât de bun trebuie sa fie un text pentru a fi recomandat. am citit câte ceva din expozeul confraților. observ la tine o maturitate de analiza și sinteză a scriiturii... prima strofă e dodovadă eleocventă. în rest, să auzim numai de bine. cu prietenie, p.parvescu
=  Petruț	Vasile Munteanu [29.Jun.07 14:04]
privirea "din balcon" dăunează grav perspectivei (interioare); cât despre faptul că nu te pricepi la care texte sunt sau nu "de recomandat", eu zic să nu îți faci griji: puțină lume se pricepe; obiecțiile mele sus-enumerate nu sunt legate de faptul că: wow! am un text recomandat! musai că e bun, cum să se ia cineva de el?! obiecțiile mele se refereau la argumentare, mai bine spus la absența ei; oricine poate spune: slab, varză, bălărie ș.a.; dar eu spun că e un semn de respect pentru acea persoană când îi ceri să demonstreze că a emis o judecată de valoare, ci nu că această exprimare minimalistă este susținută de o gândire pe măsură; cu atât mai mult că individul care se exprimă în acest mod nu are nici pe departe o autoritate implicit recunoscută; poate chiar o merită, dar fără argumentare... nu văd pentru care motiv. oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semn(-ele off și on topic :) ).
=  si inca ceva...	Istrate Rodica [29.Jun.07 15:03]
...iar cat despre raspunsurile tale la comentariile cititorilor...hmm, sunt extraordinare!
=  invers/fascinatie	Istrate Rodica [29.Jun.07 15:08]
Ma fascineaza poeziile tale! Acum te-am descoperit, e inefabil ceea ce simt, citindu-te...
=  Rodica	Vasile Munteanu [29.Jun.07 15:41]
dacă-mi permiți o analogie, la fel mi-a spus și fostul meu profesor de istorie, care, în prima zi de liceu, după ce m-a înnebunit cu întrebări preț de o oră, n-a avut încotro, mi-a dat 10; nu aveam de unde să știu că are acest obicei - ora următoare tot pe mine m-a ascultat; la prima întrebare la care n-am răspuns, mi-a dat 4; a fost ultimul 4 pe care mi l-a dat, dar nici altă notă de 10 n-am mai primit de la el; când am terminat liceul mi-a spus și de ce: - Din principiu... e reconfortant entuziasmul tău, mai ales pe căldurile astea (fie ele meteorologice, fie literare), dar... să nu spui că nu te-am avertizat: dezamăgirile sunt la distanță de câteva texte :). mulțumesc pentru lectură.
=  notiunea timpului	Istrate Rodica [29.Jun.07 15:56]
Consider ca am citit destul de multe poezii din lista ta, incat sa imi conturez parerea mai sus expusa si inca lecturta continua....de nu mai stiu cat timp...
=  infrigurat	Radu Lupu [03.Jul.07 15:45]
iarta-ma, nu sant aici sa comentez calitatea celor scrise, dar vreau sa spun ce mult conteaza starea care ti-o da citirea unor randuri, fie ca e poezie, proza sau SF. Si bineinteles, starea asta e diferita de la un cititor la altul. Unul poate sa se extazieze in fata a "ceva" spre care un altul poate ar arunca cu pietre. Vezi un tablou de Kandinski si spui "pai si eu pot sa arunc cu culori de la un metru distanta in toate directiile pe panza alba si sa obtin un tablou la fel". Mihai de mai sus, are si nu are dreptate, caci nu ne-a spus cu cata emotie a citit randurile tale. Eu am citit si m-am infrigurat, caci mi-am dat seama cat timp pierdem pentru a arunca cu noroi in stanga si in dreapta in detrimentul a pur si simplu a ingenunchia si a plange din toti rarunchii peste acele "manute intinse"... sincer ... m-ai topit...
=  Radu	Vasile Munteanu [03.Jul.07 18:00]
emoția...; emoția, cred eu, e asemeni unui câmp alb, a unui perete alb sau, îndrăznind, asemeni unui alb fără obiect; eu cel mai tare mă tem de aceasta din urmă; pentru că majoritatea acelora care se pornesc a lectura gânsurile și emoția altcuiva, sfârșesc prin a manifesta tendințe autoritare, dorința de a îmbrăca în "albul lor" un alt suflet; și nu e nimic rău în aceasta; numai că lucrul acesta trebuie explicat, nu impus; sau, dimpotrivă, nu este un text care "să mute munții", dar asta nu înseamnă că cel bătut cu pietre este un necredincios...; detest "vocile autoritare", dar accept argumente de bun-simț; totuși, chiar și pe acestea, abia atunci când gândirea ce le însoțește și-a dovedit ea însăși autoritatea. mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
=  Ultima strofa se folosesc cuvinte dure care numai placere nu provoaca unuia car	Schek Iuliana [09.Jul.07 20:19]
Ma intreb daca autorul cunoaste pe cineva din aceasta lume al copiilor ? Merita sa asculti un copil din aceasta lume si dupa acea dat glas sentimentelor si gandurilor acelui copil pentru ca ei au vise sincere si indraznete.Succes.
=  o simpla parere	Elisabeta Simon [10.Jul.07 03:28]
nu ma pricep eu la critica dar cred ca acei copii au primit o sentinta prea dura"maine vor fi curve,maine vor fi hoti"
=  Iuliana, Elisabeta	Vasile Munteanu [10.Jul.07 07:58]
Iuliana: în această lume [a copiilor/a necopiilor] nimeni nu cunoaște pe nimeni; "copiii au vise sincere și îndrăznețe"? serios? atunci de unde vin toți acești adulți blazați, ipocriți și mizerabili? se pare că... a visa dăunează grav realității; cât despre curve și hoți, ai dreptate: ei/ele, în realitate, nu există; sunt niște scorneli estetice, așa, de dragul plăcerii/neplăcerii. Elisabeta: după cum se poate observa din text, nu am încercat să mă transpun nici în judecător, nici în procuror, nici în avocat al apărării; am fost numai un simplu "ziarist prezent la fața locului". vă mulțumesc pentru lectură și pentru părere.
=  elisabeta	Elisabeta Simon [10.Jul.07 10:49]
in primul rand va multumesc ca mi-ati raspuns comentariului.mie imi place poezia...cuvinte simple care ofera o imagine foarte pronuntata a acestor "camine de nefamilisti".doar ca "un ziarist prezent la fata locului" nu anticipeaza viitorul acelor copii.oare cei din caminele de nefamilisti nu pot reusi in viata?
=  ba da	Vasile Munteanu [10.Jul.07 11:00]
în viața de apoi
=  e vorba de poezie	Elisabeta Simon [10.Jul.07 12:11]
intr-adevar...e vorba despre o poezie.ea nu trebuie neaparat sa corespunda realitatii.totusi parerea mea este ca oricine merita o sansa...chiar si cei din caminele de nefamilisti.dumneavoastra nu le-ati dat niciuna.imi cer scuze daca va deranjeaza comentariile mele.
=  Elisabeta	Vasile Munteanu [10.Jul.07 12:40]
de ce crezi că "viața de apoi" e lipsită de poezie? eu unul încerc, de exemplu, să văd într-un animal sănătos toți strămoșii lui care au trebuit să moară... "oricine merită o șansă"; la ce? în ce sistem de referință? în raport cu ce? nu, nu mă deranjază nici un fel de comentariu; de ce? pentru că în spatele fiecărui cuvânt încerc să văd mulțimea cuvintelor dinspre care a fost scris, precum și mulțimea cuvintelor înspre care s-ar putea scrie.
=  intrebare	Elisabeta Simon [10.Jul.07 16:00]
dar ce anume ne arata ca viata de apoi e lipsita de poezie?
=  pe ganduri	Magdalena Popa [11.Jul.07 22:04]
nu ei sunt orbi, ci noi le-am stins lumina...
=  negustatele cornuri cu ciocolată	Elena Malec [12.Jul.07 14:03]
Citesc aici un anticipativ azil de noapte, in care personajele lui Gogol acum copii inca la camin, aduc marturie a damnarii lor de maine, copilaria de azi.Oare cine ii poate reprosa lui Gogol tabloul sumbru, fara speranta a unei societati ruse apuse. Cine ii poate gasi cusur lui Eminescu in Luceafarul, in Glossa ca nu are un final de happy end, ca este sceptic, pesimist? Cine ii poate gasi vina lui Picasso in portretul Dorei Maar? Fireste cei care nu stiu ce este arta. Arta e conventie si mergem pe conventia artistului si nu pe criterii de politically correctness.Vasile Munteanu ne ofera aici viziunea lui proprie despre copiii din caminele de nefamilisti si orice critica trebuie canalizata pe cat de consistenta este realizarea poetica cu viziunea poetului.Ca poetul ofera sau nu o sansa personajelor fictive din poezia lui mi se pare o aberatie pe care numai cei nechemati sa citesca si inteleaga poezie o pot face. Prima strofa stabileste cadrul.Garsoniere fara balcoane, ambianta septica.Urmeaza o schitare a copiilor, fete, baieti. Imaginea desnadejdii acestor fiinte jalnice, surprinse in jocul de-a zambetul tamp e intregita de o dedumnezeire simbolica pentru soarta lor, de jucarii vii, uitate, prafuite. Poate in versurile care urmeaza trebuia mai mult folosita sugestia poetica, metafora. Autorul a ales stilul direct, sentinta morala care strabate ca un curent electric spinarea. ce ar putea să le spună și cum: că la capătul nopții că la capăt de drum e o altă lume ratată niciunul nu cheamă mamă sau tată dar toți cu fețe murdare și stinse mâine vor fi curve mâine vor fi hoți Imi suna a Gogol in Azilul de noapte, repet.
=  eratum	Elena Malec [13.Jul.07 18:55]
imi cer scuze pentru greseala comisa. Azilul de noapte este opera lui Maxim Gorki, nu Gogol.Au trecut doua zile si nimeni nu a observat eroarea.Trecand pe aici din nou am recitit ce am scris si cer din nou scuze pentru confuzia nepermisa, mai ales ca am scris si o critica la azilul de noapte pe la 20 de ani cand eram studenta.
=  Magdalena, Elena	Vasile Munteanu [13.Jul.07 23:13]
Magdalena: "lumină din lumină..."; imaginile se succed într-un ritual al fatalității; fiecare vârstă este apa tulbure a unei alte copilării, refelxia deformată a unui părinte ce și-a rătăcit chipul fizic și, mai ales, chipul sinelui. Elena: uneori micile sărbători nu au nevoie de calendar; de aceea, probabil, cititori de genul lui Mihai Tița cred genul acesta de text "scorneli"; uneori socialul în sine este o metaforă; una dintre problemele omului cult, cred eu, este tedința incontrolabilă de a plasa totul sub semnul literarturii, sun incidența esteticului, iară nu a eticului; personal, dacă tot e vorba de Gorki, eu nu găsesc acestui text decât vagi sinonimii cu "Azilul de noapte"; eventual de "atmosferă"; i-aș găsi mai multe, de exemplu, cu un alt text al său, "Copilăria"; dar, mă rog, nu asta era ideea; ideea este că exsită literatură "reală", dar pe care o ignorăm; eu "atmosfera" aceasta am găsit-o la fel de reală în anumite instituții dedicate copiilor de la Nămăiești, Rucăr, Nucșoara (Argeș) sau Victoria (Brașov); în "căminele de nefamiliști" de la IMGB (București) sau în "căminele de nefamiliști" din "Abator" (Constanța); evident, exemplele pot continua, astfel de "puneri în scenă" sunt convins că există cel puțin în fiecare mare localitate. dar, da, voi fi de acord cu tine, cu toții viețuim într-un "azil de noapte", cu toții suferim, sub o formă sau alta, de "ceva". cu mulțumiri pentru lectură,
=  bine ne arati	Anni- Lorei Mainka [18.Jul.07 00:21]
minute intinse durere de zi cu zi caldura scurtata de tata si mama, chiar daca nu putem face mare lucru , multi dintre noi poate nici nu stim or ne facem ca am uitat de bine ai scris, de raul din noi , de binele care mai are de lucru
=  Anni	Vasile Munteanu [19.Jul.07 10:43]
suntem scindați între cititori și "mașini de citit"; de multe ori, diferența e dată de propria stare; cunoaștem, recunoaștem sau respingem [cu sau fără motiv]; în defnitiv, suntem oameni. mulțumesc pentru lectură și semn.