| = palariile literelor | Ioan-Mircea Popovici [16.Jun.07 04:52] |
| Emirule, nu stiu ce farmec ai pus in cuvintele tale dar am citit pana la sfarsit nostalgia asta cu care se invelesc doar memoriile bune. Pe langa nuantele de tristete, la sfarsit am gasit literele cu palarii. si cand ti-am citit comentariul si-am recitit poema am sesizat ca lipseau palariile... cum ar spune avocatul apararii, pe cale de consecinta, tot nu stiu ce-ai pus in cuvinte de-a iesit si mai nostalgic decat pana acum... | |
| + * | florin caragiu [16.Jun.07 10:15] |
| e aici o tristețe măiestrit așezată, finalul cu "da, mamă, vin imediat" fiind emblematic pentru "amintirile esențiale" sau "memoriile de suflet" ce apar și reverberează în conștiință generând acele "retrăiri" pline de prezența celuilalt... omul fiind o ființă cu vocația veșniciei timpul trăit se salvează învăluit în nucleul identitar, în conștiință, memorie, limbaj... | |
| = "...noi incă aveam trupuri de înger" | Nuta Craciun [16.Jun.07 10:45] |
| daca despre lucrurile prea frumoase e mai bine sa se taca… atunci o sa ma asez doar cuminte intr-un colt, sa te pot vedea in lumina lucrurilor care te inconjoara… asa simt cuvintele mele aerul acesta, de intoarcere in cele sfinte ale copilariei... corecteaza “nostrii”! pretuire! anana | |
| = :) | Bogdanovici Andreea [16.Jun.07 10:48] |
| Ce înseamnă "ja mutti ich komme gleich" ? Florin deja analizat poezia în stilul său. :) Partea asta mi-a plăcut mult: "odată întorcându-mă în orașul adolescenței mele am trecut pe la liceu veche preparandie de dascăli era vacanță și școala era pustiită o școala fără copii e cel mai trist lucru din lume am urcat la etaj să-mi caut clasa treptele de piatră altădată purtau urmele pașilor noștrii" | |
| = amintiri personale | Bogdan Nicolae Groza [16.Jun.07 11:31] |
| amintirile noastre sunt mereu pure, cu acea savoare si nevinovatie pe care timpul nu le poate altera sau degrada. Ce sesizez aici e o minunata amintire despre "cum a fost odata..." iar acest odata e la fel de proaspat in mintea autorului, chiar daca locul e acum schimbat total si poate inestetic. Intoarcerea in orasul adolescentei tale, poate insemna, metaforic o intaorcere in tine, in sufletul tau ingenuu de la acea vreme. Poate sa mai insemne si o nostalgie dupa o altfel de lume si de atitudine, un altfel de viata. Si daca se spune ca "priam iubire nu se uita niciodata" asa e si aici. Primele amintiri cu adevarat curate, placute, pure sunt cele din anii adolescentei, anii cei mai frumosi si cei mai fara griji din viata omului. Cu timpul, imbatranind, omul uita multe lucruri, dar nu si anii copilariei lui, semn ca inconstient si mental se intoarce la inceputurile vetii lui. Apoi pasajul care m-a impresionat e al pietrelor care strigau incontinuu mircea mircea mircea mircea... semn ca ele, in vesnicia lor muta si in memoria lor, te cunosteau, semn ca ele traiau alaturi de tine amintiri de vis, unice, irepetabile. apoi autorul face brusc un salt intr-o alta anamneza. Deja isi aminteste ca e matur "rămas să mă izbesc cu luntrea de-o stâncă într-o apă fără izvoare și fără vărsare până m-au luat la oaste și acolo am învățat să fiu bărbat n-am mai plâns" S-a schimbat, si-a reprimat pornirile, s-a dezumanizat, un pic, sub spectrul varstei adulte, dar sufletul, inima inca traiau/traiesc nostalgia copilariei/ adlescentei. De aici, intr-un fel, si "furia" lui, ca sa zic asa cand " dădeam tot mai des cu baioneta intr-o păpușă de cârpe când am plecat de acolo știam deja să ucidem" da. Ucidem sentimente, amintiri, visuri, ancorandu-ne in realitatea imediata, in lupta pentru supravietuire, uitand sa mai fim aidoma pruncilor, nevinovati, fara griji, fara suparari si ranchiune tinute luni/ani intregi. Singura supapa prin care autorul respira anii tineretii sunt amintirile, pe care cu un stil aparte, ni le aduce noua, parca spunandu-ne, aveti grija de voi, de aminitirle voastre. Un om fara amintiri e un om pierdut, un om al materialului, un om al carui suflet nu mai stie/vrea/poate sa se intoarca in trecut, la varsta inocentei. Finalul te trezeste brusc din visare, din amintire. Da mama vin imediat, scris in germana pentru a da savoare textului, ne arata ca nu putem fi dusi cu gandul undeva departe si la care n-are acces nimeni, fara voia noastra, ci ca trebuie sa ne zbatem, sa ne traim, sa ne mistuim pentru a da sens prezentului vietii noastre si a nu trai in trecut. | |
| = inocenta | Oana Rovența-Micu [16.Jun.07 13:09] |
| Nostalgia inocentei furate de timp. Dureros de crud, odata eram si eu o fetita cautand cu privirea sireata, necunoscutul de dincolo de poarta casei parintesti. Mai trec! | |
| = Emir | Doina Wurm [10.Dec.18 14:27] |
Emirule, Am mai trecut prin poemul din care tu lipseai eu am fost prezentă dar m-am strecurat afară nebăgată in seamă ai dreptate mai bine tragi cu săgeata in nori decât in alte animăleturi care de-s blânde mângâie-le de-s sălbatice bine ocolește-le pe alea fioroase lei Leo..parzi mai trage cu arcul--ușul in strună bine că te-o pedepsit dascălu ala că zgârâi băncile la școală avutul public nici la tactu nu putea să se plângă că plecase de acasă hai hui cine mai știa pe unde si la Moșul iară nu putea ca doar cine era El.. iar ție gândul la nuntă..noroc că minte la cap ți-o venit mult prea devreme nu cum zici nicând.. la tine și pietrele au rădăcini Emirule sau rădăcinile au răzbit și prin pietre or pietrele stau pe ele să nu se mai dezrădăcineze.. la cântarea lui Loreley numai tu luntrașule ai rămas viu când te-ai izbit de stâncă noroc de haine (Heinrich Heine ) Emire ich comme gleich să-ți ud rădăcinile ce nu mor niciodată Ți-am Doinit | |
| = raspunsuri | mircea lacatus [16.Jun.07 23:08] |
| IOAN-MIRCEA FLORIN ANANA ANDREEA BOGDAN-NICOLAEOANA va multumesc pentru ca ma cititi va multumesc pentru ca uneori lasati cate un seman(atunci cand merit) va multumesc pentru steluta va citesc si eu si va am dragi emir | |
| = ps:) | mircea lacatus [16.Jun.07 23:09] |
| OANA sorry | |
| = prea | Ioana Geacăr [17.Jun.07 01:06] |
| Frumoasă poveste, Mircea! Totuși, partea asta e în plus: "numai eu am rămas să mă izbesc cu luntrea de-o stâncă într-o apă fără izvoare și fără vărsare până m-au luat la oaste și acolo am învățat să fiu bărbat n-am mai plâns dar dădeam tot mai des cu baioneta într-o păpușă de cârpe când am plecat de acolo știam deja să ucidem și mai aveam câteva amintiri cele esențiale". Prea multă vorbărie....strică. | |
| = ioana:) | mircea lacatus [17.Jun.07 17:27] |
| si eu care credeam ca partea aceea e chiar cea mai frumoasa... poezia in general e vorbarie multa...nu ? multumesc de trecere si de oprire e semn bun cand te vad emir vorba lunga:) | |
| = Mircea | Ioana Geacăr [17.Jun.07 17:49] |
| o fi frumoasă, dar e și previzibilă. Legenda trebuie puțin atinsă, nu povestită. Da, vorba lungă-sărăcia ...(mea) Zi înainte, mai te-ascult. | |
| = da | Nicoleta Tase [17.Jun.07 18:40] |
| Text deosebit, o nostalgie rememorata cu o anume detasare care ii confera un soi de noblete nedefinita. Eu nu sunt de acord cu Ioana, pe mine chiar m-a incantat trimiterea nedisimulata la mit, "și mi-a mai spus că te-ai oprit pe malul unui râu / și-ți piepteni părul bălai și te gândești la mine /numai eu am rămas să mă izbesc cu luntrea de-o stâncă". Chiar m-am intrebat cumva in legatura cu titlul pana la pasajul respectiv. Cred ca avea nevoie de o asemenea "justificare". Poezie. Ma inclin. | |
| = nicoleta | mircea lacatus [18.Jun.07 12:48] |
| si eu ma inclin cand treci prin fata poeziilor mele emir | |
| = de ce | Anni- Lorei Mainka [19.Jun.07 10:32] |
| pur si simplu n-ai sa fii acolo.....? acelpur si simplu arata ca poate pur si simplu ai plecat.....si tu stii cite poezii am citit, am tradus , am recompus dar nu pe placul tau ci cum e lit pe la noi.....tu pentru mine scrii poezii pe care in orasul agonic le vom picta pe peretii bisericii si minastrii ca sa se stie cine a trecut pe acolo, emir, care nu a fost de fata cind a disparut anni-lorei | |
| = doina | mircea lacatus [20.Jun.07 19:45] |
| nu stiu cum s-a facut warum de comul tau iar s-a pierdut pe drum...:) multumesc pentru textele tale "unicat" se vede treaba ca am in tine o admiratoare adevarata pe care si eu o admir asa ca nu vad de ce nu te-ai muta la mine in aripa de nord a castelului e o lumina destul de linä | |