| = Ce era putred in Danemarca... | Ghinea Nouras Cristian [09.Mar.06 09:08] |
| Draga Yvory, citind articolul tau, am avut doua momente de uimire - in primul rand, ce cauta un asemenea material, cu o asemenea tema, pe un site literar si in al doilea rand, am fost nedumerit de ce nu ti-a scris nimeni un comentariu pana acum. Asta era ieri, cand am lecturat intaia oara materialul. Azi, cred ca am gasit raspuns la ambele semne de intrebare. Primo: avand in vedere ca traim in actualitate, si inca intr-una incitanta, romaneasca, agonia.ro poate gazdui si astfel de teme de dezbatere. Secundo: daca n-a scris nimeni nimic pana acum, iaca scriu eu. Si sa-ti spun si de ce: sunt printre cei care CUNOSC problema, inaintea multora din Romania. Sa nu ma intelegi gresit - nu m-au tentat niciodata droguile, insa in perioada octombrie - noiembrie 1995 am facut parte ca jurnalist dintr-o delegatie oficiala a mai multor institutii sociale din Banat care au vizitat institutii similare din Danemarca. La Kjellerup, un mic orasel din regiunea Midt Vest (vestul mijlociu al peninsulei Jutlanda), am vizitat (de doua ori in cursul sederii noastre de 17 zile) un centru de dezintoxicare si refacere prin terapie ocupationala, unde majoritatea erau (fosti) toxicomani. Eu am invatat acolo, pe viu, inclusiv vorbind cu cei in cauza, ceea ce ai scris tu azi, si e bine ca ai scos aceste adevaruri la iveala, chiar daca nu in premiera, pentru ca trebuie folosite toate mijloacele pentru ca avertismente de acest gen sa fie formulate. Ar mai fi enorm de multe lucruri de spus, eu inchei insa cu cuvintele directorului Centrului Oustruplund (asa se numea institutia): "transmiteti romanilor ca drogurile asa zise usoare dau dependenta grea!" Un avertisment formulat in 1995, un avertisment actual. multumiri pentru material, Yvory! | |
| = Droguri ... | Filip Ruxandra [09.Mar.06 11:50] |
| Draga Cristian, iti multumesc pentru comentariu si te mai astept si cu altele. Nu as putea spune ca e cine stie ce articol, dar vorba ta, daca isi atinge scopul, atunci eu mi-am facut datoria. Acum, daca-mi permiti, am sa incerc sa-ti spun si eu ce cred despre acele doua nelamuriri. In primul rand, site-ul agonia, ne da posibilitatea sa ne exprimam destul de liber. Si din moment ce ni se permite sa publicam si articole, nu vad ce m-ar putea impiedica sa scriu unul si despre droguri. Cred ca s-au gandit ca e bine sa punem si lucrari educationale. Pe urma, cred ca nu mi-a scris nimeni pentru ca nu ma place nimeni, pentru ca eu nu fac comentarii la ale opere si probabil nu sunt foarte cunoscuta. Oricum eu ma bucur ca mi-ai scris si ca ne-ai impartasit tuturio experientele tale din Danemarca. Cred ca e destul de greu sa lucrezi cu persoane care se drogheaza sau s-au drogat. Sunt oameni irationali. Iti trebuie multa vointa si har sa-i aduci pe calea cea dreapta, si nu in ultimul rand, ei trebuie sa-si doreasca sa se indrepte. De aceea cred ca poate ar fi mai usor ca oamenii sa incerce sa previna decat sa indrepte ce nu mai poate fi indreptat. Dar si aici e o problema. Cu cat un lucru e mai interzis, sau tabu, cu atat e mai atragator. Mai este bine-nteles si anturajul: fumez pentru ca si cei din gasca fumeaza, altfel sunt un pampalau, in curand o sa fie: ma droghez pentru ca multi dintre cunoscutii mei o fac si pare sa le placa. Inca o data mersi pentru comentariu, Ruxandra | |
| = I feel lonely... | Ghinea Nouras Cristian [09.Mar.06 12:43] |
| Draga Ruxandra, am uitat sa-ti spun ca era acolo un paradox: adica, aveai voie sa consumi droguri usoare, dar nu sa le si comercializezi, ceea ce mi s-a parut un nonsens, ca sa nu zic o tampenie cat toate zilele. Asta era situatia atunci, habar n-am ce-o fi acum. Dezintoxicarea mergea in paralel cu fel si fel de activitati: sere, gradinarit, tamplarie, un atelier de lumanari (!), un atelier de reparat biciclete si chiar o tipografie cu tot cu legatoria de carte aferenta. Am intalnit tineri talentati, care cantau fb la pian sau la chitara, dar care aveau acea melancolie bine descrisa de tine, erau definitiv plecati "in lumea alternativa". Iti dai seama cam cum vedeam noi Danemarca in 1995, asa ca un profesor din grup l-a intrebat pe unul dintre "pensionarii" veterani de acolo: Da' ce va lipseste ba frate-miu, ca aveti de toate, la noi e vai si amar... nici nu va inchipuiti?! Raspunsul mi-l amintesc si acum: I feel lonely!... Asta e! | |
| = Solutia perfecta... | Filip Ruxandra [10.Mar.06 10:55] |
| Au avut o idee foarte buna sa mearga in paralel dezintoxicarea cu diferite activitati. Oamenii se plictisesc ingrozitor si cred ca ar putea fi un motiv pentru care unii se drogheaza. Adica, nu avem timp liber prea mult, dar tot ne plictisim, nu? Daca nu ne place ceea ce facem, sau facem mereu acelasi lucru... Oricum pe langa faptul ca sunt plictisiti, exact cum ai spus si tu, se simt foarte singuri. Aceste activitati par a fi solutia perfecta, daca lucreaza in echipa, socializeaza. Cred ca aceasta combinatie de plictiseala si singuratate poate fi mortala, indiferent daca te apuci de droguri, te sinucizi sau inebunesti. Pe curand, Ruxandra | |
| = of, doamne | Hanna Segal [11.Mar.06 20:51] |
| Un articol care te lasa cu un amestec de sentimente, poate nu din cele mai placute. Ironia e ca genul asta de articole (plus partea de comentarii) sunt scrise de oameni care nu al luat si nu vor lua droguri. Dar macar incercam si noi sa facem ceva. Deci felicitari pentru demers. PS. Nu stiu daca ajuta, dar adaug o poveste interviu pe baza de crystal meth, un drog raspandit in America de Nord, care pre multi i-a mai popit, vorba lui Lapusneanu:) (parca asta nu era pe lista ta) http://www.agonia.ro/index.php/personals/149035/index.html | |