| = te-am rupt din rădăcina visului | Maria Prochipiuc [27.Feb.06 08:30] |
| Frumos versul tău de aici, pleci de la real , să te reăsesc spre sfârșit la fel, dar nu e așa , tu mereu altul, tu mereu spre suprarealismul din tine. Visezi prea mult dincolo de realitate. Îți recomand să trăiești realitatea, uneori visul e prea riscant, dar azi aici versul tău e plin de nuanțe, de multe nuanțe, e păcat că trec neobservate... spre alte zări spre alte inimii poate Doar penteru cel ce ești, după versurile tale: migălind cuvintele mă întorc spre ferestrele larg deschise tu ne regăsisem undeva la mijlocul zilei vis îmbrăcați în stihuri uitate de vreme suspin mi-am închis cuvintele în închisoarea inimii tale sărut s-au spart pânzele de ziduri mi-am aruncat sufletul alb tu vis suspin sărut doar în alb | |
| = Maria | Marinescu Victor [28.Feb.06 07:18] |
| visez fiindca pot s-o fac si-mi place s-o fac. probabil, pentru realitatea mea, ascunsa in realitatea imediata, un drog cum este visul nu face decat sa intarzie socul pe care-l poate provoca imaginea prezentului. prefer sa pot alege intre cele doua dupa cum imi este ziua. sunt fericit ca azi pot alege visul sau maine realitatea, si sunt fericit ca uneori visul se proiecteaza in realitate chiar daca o face doar pentru un segment de viata. sunt aici pentru a culege clipe sa-mi hranesc sufletul. citindu-ti versurile cred un rezumat al raspunsului meu se gaseste si aici: s-au spart pânzele de ziduri mi-am aruncat sufletul alb tu vis suspin sărut doar în alb | |