| = adevarul si covrigii | DoDu [17.Feb.06 17:18] |
| Ce fel de articol e acesta (polemic, am inteles), am mai citit de acelasi semnatar, plangeri, cred ca e vorba de un sindrom al persecutiei, pana la urma. Pentru ca n-am inteles, tot pana la urma, ce cauta Stalin in toata povestea asta, cu poza lui cu tot, sau i se face publicitate? Sau cui i se face publicitate? Biroului nu stiu cui din cadrul ministerului nu stiu care? Intamplator, apare pe undeva: "în cea de a șaptea mea carte" (vai si aoleu, cum de n-am auzit pana acum de un autor atat de prolific) (poate din cauza calitatii inofensive?). Recunosc, e o cantitate...Daca ma uit in biografie, de fapt sunt 10 carti si vreo sapte in pregatire. Dumnezeule, asta e munca “full time”, eu as adauga “over time”, cand mai are timp autorul sa-si indeplineasca si sarcinile ministeriale? Sau asta e buba? Sau poate nu e? Sau asa si pe dincolo? Banuiesc, toate volumele astea n-au aparut asa, din buget propriu, chiar si cu un salariu ministerial, dar de, cand ai painea si cutitul, ce mai conteaza feliile…iar intr-o zi te pomenesti debarcat si stai sa te miri de ce. Pana la urma, plangerile si automila, or fi avand origini crestinesti, nu stiu cat de crestineste o fi insa sa te cramponezi de un scaun, vor sa te dea jos, lasa-i domnule, sa te dea jos, e mai bine jos, jos nu te mai sapa nimeni, nu mai vrea niciunul locul tau, intoarce si celalalt obraz, daca tot fluturam drapelul crestin. Cu cat involburi apele mai adanc, cu atat mai mari sunt sansele sa te trezesti cu picioarele-n sus. Am citit, sau am visat numai, ca hotul striga “hotule!”, micinosul “micinosule!”, tradatorul “tradatorule!”. Cred ca sunt destul de straveziu, pericolul cel mai mare nu vine de la celalalt, ci de la tine. Cand iti intra in cap ca tu esti ala cel drept, cel cinstit, cel smerit, adio orizonturi, te-ai oplosit cu ochelarii calului. Adevarul tau nu foloseste la nimic, daca e numai al tau si nu e si al celorlalti. Iar binele cu forta e rau, degeaba incerci sa-ti indesi adevarul pe gatul celui ce nu crede in el, il faci sa vomite. Exista o arta a lamentatiei, exista elegie, melancolie, boceala, cainare, tanguiala, dar articolul asta e numai plangere. Mi s-a facut, mi s-a dres. Dar ceva cenusa in cap? Mai degraba as citi o autodemascare decat decalaratii paracioase, decat aratarea altora cu degetul, ala asa, ala asa, celalalt asa. “În fond, singurătatea mea este singurătatea poporului român.” Aflam la un moment dat. Extraordinar. Adanc e putul gandirii, ce sa mai spun. Nu lipsea mult ca in loc de poporul roman sa fie pronuntat „popoarelor lumii”, ceea ce ne-ar fi pus fata in fata cu a doua venire a lui Mesia. Asa, numzi cu Zalmoxe, o fi mai usor „Pe lângă datoria spirituală față de scriitori...” Ce datorie spirituala are cineva fata de scriitori? In primul rand la ce fel de scriitori ne referim, domnule Marian Solea? Ca si ziaristii sunt tot scriitori. Si secretarele sunt tot scriitoare, la birourile de copiat acte sunt plin de scriitori, samd. Sau ne referim la scriitorii de pe agonia.ro? Toata lumea scrie azi, mai putin analfabetii. Dar datoria spirituala fata de muzicanti? Imprastiatorilor de manele, de exemplu? Sau de astia se ocupa alt minister, sau alt departament. Eu sunt ortodox, macar prin botez, insa admir un lucru la cultele neo protestante. Faptul ca „preotii” lor nu traiesc nici din mila crestinului, nici din mila guvernului, trebuie sa aibe o slujba pe langa vocatia de a imprastia cuvantul lui Dumnezeu. Mi se pare onest. Iar scriitorul ar trebui sa faca la fel. Ori daca vrea sa fie scriitor, apartinand de o breasla, atunci sa castige din asta prin maiestrie. Asa cum fac dactilografele. Afirmi sententios: „Spun adevărul, deci exist”. Si daca spui o minciuna, tot existi. Verificarea adevarului prin faptul ca existi are valoare zero. Cui vrei sa vinzi covrigi? | |
| = privire asupra piticului | Marius Marian Șolea [17.Feb.06 19:25] |
| Babos, m-a sunat un prieten sa imi spuna ca te-ai asezat IN JOSUL textului meu. Nu e prima oara cand ura pe care o aveti, tu si grupuletul tau, fata de acest sait este directionata spre anumite persoane care sunt intr-un fel sau altul implicate in economia poezie.ro. Am folosit subliminal "economie", stiind ca este un cuvant care te persecuta. Nu am sa inteleg inversunarea voastra, mai ales ca eu insumi sunt convins de valoarea culturala a multora dintre voi. E un conflict, o tensiune, intre ceea ce ar trebui sa reprezinte ea si suferinta pe care o cultiva, in realitate. Niciodata nu am oprit pe nimeni sa se asocieze celor doua festivale de pana acum, antologiei sau lucrurilor care vor urma, din contra. Pentru ca inclusiv gramatica in care functionezi este deficitara, o sa imi permit sa iti spun ca TE IAU pe rand, in spusele tale epileptice. Nu am timp pentru a te atasa unui comentariu, din exact acele motive care pe tine te fac sa plangi. Sau poate ca esti un liric... Asadar: Nu sunt plangeri, nu e un sindrom din simplul motiv ca numai acum a inceput manifestarea... Celelalte texte vizeaza acelasi lucru. "Chestia" cu a saptea carte era o ironie, un mesaj cifrat, tu nu ai cum sa intelegi, decat daca te duci la biblioteca, asa cum era si indemnul original. E adevarat, am si eu o vina daca nu ai auzit, daca e sa te cred. Oricum, decat sa iti scriu, prefer sa te gasesc si sa contribui la marirea urechilor tale. Referitor la "sarcinile ministeriale", te asigur amical ca de cand sunt la MCC nu am mai scris aproape nimic. Nu e vorba numai de timp, ci de starea pe care ti-o provoaca asemenea institutii. Problema e ca nu e nici o "buba", iar eu vreau numai sa arat acest lucru. Abia apoi plec, dupa toata hora, niciodata nu o sa plec fugind, comod, fara identitate. Vezi tu? Asta e deosebirea care tie iti provoaca niste complexe. Acest sait sau membrii lui pot fi injurati doar pentru ca respecta libertatea unora care nici macar nu au identitate, se marginesc a fi virtuali, au maxim o porecla. Chiar si aia este tot optiunea lor. De pilda, acum te cheama Dodu, peste cinci minute e posibil sa te cheme Rahatel si asa mai departe. Referitor la editarea acestor carti ale mele, iti marturisesc, amical, batandu-te pe umarul piftios, ca toate, cu exceptia ultimelor doua, aparute in regie proprie, sunt scoase chiar de editurile respective. La ultimele doua am achitat eu costurile tocmai pentru a nu avea aceasta povara despre care vorbesti. De altfel, nimic din ceea ce fac nu presupune si nu face apel la banii cuiva, nici fundatie, nici asociatie, nici o alta institutie, sau vreo persoana particulara. E printip! Salariul meu de consilier in MCC, ca functionar public, este de 5 (cinci) milioane si ceva, brut. E o diferenta atat de mare de salariu intre consilierii de la cabinetele demnitarilor si cei care functionaresc, incat ea devine hazlie, acelea sunt salarii corespondente puterii, dar ce sa stii tu, intre doua crize literaturizate?! Noi, aromanii, avem oite. Vrei sa te angajez? Ofer salariu mare, numai bine pentru a putea sa iti tiparesti productiile. Sincer, iti fac aceasta oferta cu bucurie. Ai capacitatea de a intelege fenomenul, ofer si circulatie culturala, corespondenta transhumantei, ai acces la tainele naturii, la intelesurile mari. Sa stii, e o stiinta, nu tot prostul poate fi cioban. Asa ca "painea si cutitul", si din acest punct de veder, e departe de creierul tau, functional in dejectia reperelor tale. "Automila", unde ai gasit cuvantul, in spatiul vostru cultural, de natura subterana? Nu agariciule, sunt in joc dreptatea mea, afectele mele, dezamagirea si grija pe care o port unora, printre care incerci si tu sa devii. Te respect, din acest punct de vedere, ca aspirant. Nu este o problema de obraz, cum nu este nici un context crestin, asa ca sfatul tau, foarte perspicace, este de (in)calcat. E adevarat ca hotul si aia toti striga asa, dar de aici si pana la faptul ca nimeni nu mai are dreptate este o cale foarte lunga, despre care vad ca nu stii nimic. E just ca adevarul, daca adevarul e numai al meu, nu foloseste altora. Corect si te felicit pentru o fraza adevarata! Dar mie? Mie imi foloseste, imi da libertate, ca atunci cand intalnesc unul ca tine sa il las sa imi treaca printre picioare. Uite, vad ca mai ai o exprimare corecta, aceea cu vomitatul adevarului. Asa e, e bine, ai ceva perspectie pentru a-ti salva umanitatea. Respect trimiterea culturala cu pusul cenusei in cap, problema e ca eu nu am aceasta cenusa. Am luat apararea unora, surzi, fricosi, "calculati", de altfel, si de aici e toata isteria. La baza, este exact lingamul pe care si-l fac reciproc doua persoane. Mda, e cam poetica exprimarea singuratatii, dar asa este, micutule. Ai sa simti si tu asta, probabil o stii, dar nu ai vrut sa recunosti in momentul in care ti-a traznit sa ai si tu un punct de vedere. Ai iesit de curand din autism? Vad ca ai foarte multe lucruri de spus... Ba, terchea-berchea, si tu faci parte tot din scriitorii aia. Nu, daca spui o minciuna, nu mai existi. Existi cand revii la realitate. Nici acest lucru nu poti intelege. Pacat, esti gresit. "Verificarea adevarului prin faptul ca existi" e toata valoarea! Covrigarule, crede-ma, e mai bine pentru tine ca ti-am raspuns asa, altfel faceam rost de un caine si iti dadeam drumul, in coada lui, prin Bucuresti, ca tot scrii din "Canada" Asa se cheama boschetul? Adio si n-am cuvinte! | |
| = domnului Marius Marian Șolea | DoDu [18.Feb.06 15:18] |
| O sa-mi permit să mă adresez cu domnule Șolea (uite ca am pus și diacritice), eventual domnule Marian Șolea și nu Șolea pur și simplu. Chiar dacă porți bretele, sau brăcinari, nu e treaba mea. Dar întreb, mi se pare mie sau articolul matale e trecut la polemică? Și nu e deloc o întrebare retorică. Pe de altă parte, încerc să identific prietenul de bine care te-a sunat, asta ca exercițiu de imaginație. Nu știu dacă era nevoie să te sune, până la urmă te-ai fi dumirit și singur că am intrat la subsolul (și nu în josul) textului pe care l-ai trecut la secțiunea, desigur, polemică. Observ ca-mi atribui o multime de epitete, probabil aceasta îți e formația, sau deformația, unii scuipă in Gara de Nord, alții scuipă când le vine bine, chestiune de educație. Doar ești plătit de la buget. Probabil nu știi, sau nu vrei să stii, că salariul matale, chiar așa mic precum te plângi, e subvenționat de truditorul de rând. Acest truditor are dreptul să te înjure atunci când i se pare că lucrurile nu merg bine, funcționarul guvernului n-ar trebui să-și permită să înjure truditorul de rând, e ca și cum câinele ar mușca mâna stăpânului care-l hrănește. Aflu, desigur, nu e prima oară, ca eu urăsc acest “site” (și nu sait), dacă tot e să ne hărțuim în ceea ce privește limba română. Apropo de cuvântul “perspecție”, pe care-l folosești, probabil o inovație proprie. Pe mine mă poți ataca la gramatică, cu toate că eu recunosc, comit greșeli, doar nu sunt reprezentantul guvernului, persoană publică sau cu un sac de cărți publicate ori în curs de apariție. Nu știu ce limbă folosești zilnic, într-un procent de 80% să zicem, eu in mod sigur nu limba română (e o scuză, desigur, pe care mi-o ofer). Totuși, cand atenționezi pe cineva că are o gramatică deficitară, e bine să te mai uiți si prin ograda proprie, altfel ajungi de băcănie, sper că am scris corect. Dar de unde ai tras, totuși, concluzia, că eu urăsc site-ul (și nu saitul) acesta? Ori, pur și simplu, ți-a șoptit o păsărică? E bine să nu te iei după păsărici. De ce să-l urăsc, mi-a făcut cumva vreo nedreptate? Mi-a dat, cumva, site-ul ăsta în cap? Mi-a spus cumva micuțule, piticule, sau agariciule, sau epileptic, autist, sau răhățel, sau terchea-berchea, sau băă? Nu. Te asigur că nu am fost gratulat cu aceste epitete de catre site-ul acesta (site si nu sait), nu, site-ul nu și-a permis, numai un necioplit ar fi putut scoate lucrurile astea pe gură, ca o spurcăciune ce ar fi. Nu, domnule, Marius Marian Șolea, nu mi-a făcut site-ul nimic, n-am motive să-l urăsc. Și nici grupuleț nu am, eu sunt singur chiar dacă singurătatea mea nu reprezintă singurătatea întregului popor român, nici măcar cel canadian. Pe viitor, aș aprecia dacă mi-ai spune pe numele cu care mă semnez și nu folosești un nume că așa ți se năzare. Dacă m-am semnat DoDu, atunci DoDu mă cheamă, eu nu ți-am spus Șoldea sau Sulea. Sunt Dodu de patru ani (deci fără mîine sau poimâine) de când fac parte din această “comunitate”, nume sub care, poate spre stupefacția matale, semnez textele mele blegoase, în diferite publicații. Mă cheamă DoDu, iar peste 5 minute ma cheamă la fel, așa cum și pe matale te va chema tot Șolea si nu Puțurel. Cu ciobanul ai dreptate, nu tot prostul poate paște oile, matale care ești atat de școlit posibil că ai face față, îți urez succes! Iar treaba cu scriitorii ăia n-am înțeles-o. Că din categoria matale nu fac parte. Dar dacă zici că s-au bătut editurile pe cărțuliile matale, nu-mi rămâmâne decât să te cred. Poate vei fi fiind o celebritate și m-am făcut de rușine necitindu-te. Ba eu chiar ți-am citit niscaiva poeme, dacă îmi amintesc bine, într-unul încercai să-l imiți pe Sorescu, aproape că ți-a reusit. Îți cer ultima favoare. De când a ajuns Canada, in viziunea matale, boschet? M-ar interesa să știu dacă asta e poziția matale oficială, ca reprezentant al guvernului României. Pentru că dacă da (eventual oricum), aș putea informa parlamentul canadian despre cum percep oficialitățile românești, Canada. Și nu orice oficialități, ci una care se pretinde cultă, reprezintă cultura, una care scrie artiolașe polemice, chiar dacă eu am găsit articolul lamentabil. Poate că ar trebui să-ți fac o informare? Să te asigur că în Canada canadienii nu locuiesc în boscheți, ci chiar în case? Domnule Marius Marian Șolea, eu nu-ți pot spune adio, am așa o presimțire ca vei mai posta și alte articole cu aventurile matale la MCC, cum te persecută unii și alții care n-au scris în viața lor o carte de versurele sau n-au studiat creștinismul la universitate, niște agarici cu toții, mai putin matale care nu ești un agarici, ci dimpotrivă, un ins care a descoperit adevărul prin faptul că există el ca persoană. Ce ne-am fi făcut, domnule Marius Marian Șolea, dacă nu existai. Am fi trăit în mincină, după toate probabilitățile, nu? Al matale DoDu ( Dorian Duma, ca să nu crezi că numai porecla e de mine) | |
| = exasperare | Raluca Moise [18.Feb.06 16:12] |
| bhhaaaaa. domnilor, sunt un simplu cititor si, in timpl libre, mai scriu cate ceva - bun, rau, nu conteaza. insa vreau si eu sa citesc un text si sa gasesc comentarii pertinente. ce e aici? suntem in plin film suprarealist sau intr-o piesa de a lui Ionesco (ba de un absurd de un nivel scazut). rezolvati-va problemele la telefon, pe messenger, doamne, exista atatea moduri si retele "virtuale" pentru a demara astfel de discutii! lasati site-ul pentru ceea ce a fost menit initial: poezii si comentarii (pe marginea textului, va rugam). de ce sa existe cuvinte (care imi fac rau organic, pana in profunzimile corpului si mintii mele) ca "agariciule" sau eu mai stiu ce? nu vorbesc in numele unei colectivitati, ci numai in numele meu. insa credeti-ma (vorbesc sincer si poate sinceritatea ma va costa, insa nu imi pasa) k in nici un caz asemenea comentarii nu pot fi considerate drept "pertinente"... ce conteaza unde lucreaza domnul Solea si ce conteaza daca e adevarat sau nu? e opinia dumnealui, e viziunea dumnealui asupra unei insitutii, e o realitate posibila, asa cum sunt toate productiile textuale de pe acest site. de ce sa ne inversunam astfel incat sa se ajunga la un cinism si o "mistocareala" de cea mai joasa speta? faceti parte din grupuri oponente, cu idei diferite. foarte bine si foarte frumos. cu cat sunt mai multe opinii, cu atat mai bine. insa va rog frumos, vreau sa citesc texte si comentarii care sa depasasca totusi tarele mentale ale unei perioade pe care eu o consider de mult apusa. in teorie toti ne consideram "civilizati" si "europeni". insa practica arata clar ceea ce suntem: iubitori de cozi la lapte sau la paine, iubitori de liste de asteptare, iubitori de liste de prezenta etc. inchei prin a spune ca aceste comentarii mi-au reinnoit sentimentul ca Romania nu se va schimba cu asemenea atitudini, ba chiar dimpotriva. puteti sa raspundeti ceea ce vreti, nu ma intereseaza. ba chiar ma astept la comentarii in aceeasi directie ca cele de mai sus. | |
| = Lui Dodulet | Marius Marian Șolea [18.Feb.06 19:03] |
| Reactia mea a fost, fireste, ocazionata de un comentariu al tau absolut impertinent. Daca in primul comentariu existai cat de cat, in al doilea esti jalnic. Chiar crezi ca ti-am raspuns ca functionar, umor involuntar. Suferinta grămăticii nu este atunci cand omiti litere sau cand acestea sunt in plus, din bataie. Am folosit acele cuvinte din simplul motiv ca m-ai jignit, fara sa stii sau sa intelegi nimic. Nici nu stii despre ce este vorba, te bagi si tu, faci consideratii... | |
| = exist, moncher | DoDu [18.Feb.06 23:31] |
| Domnule Marius Marian Șolea, omiti litere o data, de doua ori, la acelasi cuvant, insa matale il folosesti peste tot la fel, -site, domnule nu “sait”. Si da-mi voie sa-ti spun, ai multe pasaje in care scrii ca un agramat, nu ai coerenta, domnul meu, citeste si reciteste, pe urma priveste paiul din ochiul altuia. Sau vrei exemple, ca sunt destule… Si da, e posibil sa te fi jignit in primul meu comentariu, oricum, nu ti-am pus epitete, probabil daca-ti dadeam o palma tu ma omorai, pastrand proportiile. Doar e crestinesc. Intre timp, ti-am identificat si prietenul. Am avut si eu, odata, unul (ptiu, drace, te pomenesti ca o fi acelasi) Revin la problemele artistice, tu poate esti chiar bun, poate scrii nemaipomenit, din pacate trimiterea aceea la biblioteca nu functioneaza in ceea ce ma priveste, e greu printre boscheti, iar boschetul de carti din orasul meu a renuntat la sectiunea de literatura romana. Iar peste toate astea, vreau sa-ti spun ca iti sta oricum mai bine cand ataci, chiar si asa, improscand saliva, decat atunci cand te lamentezi. E mai barbatesc. Cocluzia mea, din aceasta disputa, e ca: nu, nu iti place adevarul, te impaunezi cu el dar adevarul e o notiune indepartata pentru tine, trufia si aroganta te caracterizeaza, narcisismul (“a saptea mea carte”), esti indragostit de tine insuti. Nu stiu daca e un pacat, probabil intra la porunca de a nu curvi sau a nu preacurvi, nu sunt un specialist in religie si nici nu pot interpreta crestinismul conjunctural, in functiue de cum imi cad mie ploile Nu ti-am facut un portret, sunt doar cateva tuse, e posibil ca cei ce vor sa te indeparteze de la CMM sa nu-i deranjeze ceea ce spui, ideile tale sa fie chiar viabile, ci felul cum o spui, plin de sine si de imaginea proprie. Nu dispera, imi permit sa-ti dau un sfat in virtutea faptului ca sunt mai mare ca tine, mai trecut prin viata, cu mai multa experienta. Orice sut in cur, e un pas inainte. Stiu ca e o maxima arhicunoscuta, se pare insa ca tu faci abstractie de ea. Iti urez sa scrii o biblioteca de carti, sau mai degraba iti urez sa ai cititori la cele pe care deja le-ai scris, ca ce-i in mana nu-i minciuna (m-am molipsit si eu de la tine si incep sa imprastiu adevaruri – deci EXIST!) | |
| = ultima interventie pentru Babos | Marius Marian Șolea [20.Feb.06 09:25] |
| Limajul a fost adaptat modalitatii tale de a comenta. In eroare totala. Te-ai bagat fara sa ai habar de problema. Pe de alta parte, eram foarte nervos/suparat inainte de a vedea textul tau. Niciodata nu o sa am prudente atunci cand situatia n-o cere, o sa ma comport la fel ca proepinentul... | |
| = ultima si la mine | DoDu [20.Feb.06 17:54] |
| Domnul meu, te rugasem sa mi te adresezi cu numele pe care-l folosesc, dar vad ca te incapatanezi si ma silesti sa-ti caut si eu unul. “proepinentul” nu ti-a pus nici nume, nici calificative. Eu imi retrag afirmatia ca scrii ca un agramat, rectific, esti doar confuz. Daca unul din cei mai buni prieteni pe care-i am mi-a sugerat ca n-am dreptate in ceea ce te priveste, referitor la ceea ce se intampla in interiorul ministerului cultelor si culturii, nu mai stau sa verific, nici n-as avea cum, merg pe mana lui. Acel prieten mi-a spus cam asa: Solea se bate nu numai pentru dreptatea lui, ci si pentru dreptatea altora si e pe cale sa-si piarda postul pentru asta, pentru ca ce e acolo…mai rau decat in Castelul lui Kafka Insa te avertizez din nou, esti confuz in articol | |
| = Despre limbajul intelectualilor români | Cristina Andrei [26.Feb.06 17:08] |
| Inițial nu am vrut fac vreun comentariu la acest articol, nici pe fond (abordează o problemă care, recunosc, mă depășește, pentru că nu am suficiente date), nici pe formă (care nu vă avantajează: stil greoi, încărcat inutil, beție de cuvinte, fraze întinse inutil pe 4-5 rânduri, anacoluturi și alte greșeli). Însă prestația dumneavoastră din subsolul de comentarii, domnule Șolea, m-a făcut să intervin. Așa că mă bag și eu ca musca în lapte – cred că așa trebuie să mă exprim, conform limbajului neacademic (ca să mă exprim eufemistic) pe care l-ați adoptat în răspunsul adresat lui DoDu. E adevărat, comentariul său a fost pe undeva sarcastic, însă nu injurios. Dați-mi voie să cred că epitetele, ca de altfel și alte elemente de limbaj cu care l-ați “onorat” nu-și au locul nici pe agonia, nici în Ministerul Culturii, nici în limbajul unui prestigios om de cultură cum sunteți dumneavoastră, și vă descalifică în ochii mei (și sigur și ai altora) de mic contribuabil “insignifiant” (a se vedea DEX) și de scriitoraș aspirant, care nu ar putea să vă susțină decât cu o admirație minoră, atât de disprețuită de dumneavoastră. Asumându-mi riscul unei eventuale adresări ulterioare gen “bă, terchea-berchea” ș.a., îmi exprim pe această cale, ca și Raluca, exasperarea față de astfel de atitudini pe agonia, și îmi permit să emit o părere personală: sunteți ilustrarea perfectă a sistemului pe care îl criticați. V-ați apucat de criticat sistemul, acesta a reacționat prompt și, poate, ilogic și nedrept. DoDu s-a apucat să vă critice pe dumneavoastră, și ați reacționat întocmai ca sistemul. Ba poate chiar mai rău. Pentru că eu cred că nu ați fost etichetat așa cum vă grăbiți dumneavoastră să etichetați pe alții. | |