| = mad, | ioan peia [16.Jan.06 00:50] |
| de regulă, este extrem de greu să scrii aproape de limita epică a simplității și să nu gafezi. un pas greșit și-ai rămas cu poema-n pom! tu cum de reușești, totuși, să te salvezi? poți să-i spui? | |
| = erată | ioan peia [16.Jan.06 00:51] |
| "să-mi spui"... că eu doream asta. | |
| = Am mai spus cuiva undeva | Chereches Maria [16.Jan.06 15:02] |
| Maternitate, sex, dragoste nebuna, vise, Tu, toate impletite "cu fața spre Dumnezeu", ca sa spunem c-am mai scris un poem, ca sa zicem c-am mai exprimat ceva. Pentru ca daca te rujezi cu fata spre Dumnezeu, evident, nu te mai saruta nimeni. Am mai spus cuiva undeva, dupa ce sfarsesti un poem, intreaba-te daca cineva ar dori sa-l citeasca si a doua oara. Maria | |
| = Să fim sobri! | ioan peia [16.Jan.06 18:56] |
| Fraților, cumnaților, Haideți să lămurim o problemă. Voi ce anume credeți că e poezia? Buzunarul secret, cu cireșe, al lui Dumnezeu? Acolo unde bagi mâna cu gândul la furtișag și o scoți plină de balonașe colorate? Dragii mei, poezia NU e o veșnică șaradă, să mă ierte Dumnezeu! Nu e un veșnic dialog cu stafiile încifrate ale transcendentului. Ia să mai terminăm cu bazaconiile superdimensionate potrivit cărora poezia este, vai! un mod de cunoaștere! Vax! Nu e poezia un mod de cunoaștere, așa cum religia nu e o cunoaștere revelată. Ia să ne pună, mă rog frumos, pe masă, ce animal transcedental a descoperit poezia asta... Și, la fel, religia să ne pună zeul pe tipsie, să-l adulmecăm și noi, măcar așa, de amorul cunoașterii luciferice. Nu, dragilor, poezia nu este altceva decât un mod de comunicare, a lui X, - care și-a pierdut onestitatea elementară de a spune: "Ana are mere", pur și simplu, scărpinându-se estetic după ureche - către Y, care, uneori, neavând ce face, se uită în gura primului și rămâne crucit sau, dimpotrivă, își vede de drum, că are altceva mai bun de făcut.Iar bietul om care se mai întâmplă să și rămână se minunează cu atât mai tare cu cât emitentul, poetul adică, bodogănește vrute și nevrute, precum vracii atinși de amoc. Așa încât, dacă se mai întâmplă să dea și peste un exemplar din ăsta care vorbește mai pe-nțelesul lui, se mai oprește în loc și mai catadicsește să asculte. Acu, ce să zic? Prea începeți să semănați a burgheji d-ăia de metropolă decadentă, care, sastisiți de icre negre, visează la fructe de mare, culese de pe fundul albiilor secate din Marte. Uite că mie-mi place poezia asta, pentru că reușește, prin simplitate și sinceritate, precum și printr-un condei care nu o ia razna, reușeșete să COMUNICE, dragilor, sentimente al naibii de omenești, pentru care chiar că nu trebuie să înveți malgașa ca să le poți exprima. Că nici voi nu faceți altceva - nu faceți calcule integrale și nici nu încercați să descoperiți Taina Tainelor, în cutele hainelor. Comunicați, și atât. Nu pricep de ce suportul comunicării s-a transformat așa, într-o ditamai gâlceava academică, de nu mai putem să ne mai spunem, din când în când, bună ziua, că, gata, apare estetul pe marginea șanțului și se rânjește la tine superior: "Ha, păi așa de simplu zici tu bună ziua?!" Fraților, știți și voi, temele esențiale nu sunt extraordinar de diverse. De când lumea ne învârtim în jurul acelorași interogații legate de iubire, moarte, existență. Numai că fiecare întreabă în felul lui și își răspunde în felul lui. Pe mine chiar începe să mă irite fasoanele de superstilați ale unora, care mai au puțin și își fac singuri statui, de pe al căror piedestal să ne scuipe-n cap când se întâmplă să mai trecem și noi, muritorii de rând, pe la picioarele lor. Auzi, vere, cică limbajul trebuie reformat, reformulat, revăcsuit, că cică nu mai este expresiv. Nu, bre, nu limbajul nu mai este expresiv, ci minunea de poet, care, pentru că nu are forța de a se exprima simplu, direct, fără învârtecușuri gongorice, cică limbajul e de vină. Haida de! Eu cred că limba celui care agrăiește fără de adevăr e de vină. Iată de ce o spun, din nou, aci: pe mine poezia sta m-a spălat pe suflet, așa cum, după un drum în arșiță, te scufunzi în apa binefăcătoare a unui râu curat. Și rog pe unii dedectivi particulari, angajați la firma "urmăriți-i în direct" să se cam lase de meserie. Că o dau tronc și papă banii clientului dijaba! | |
| = un poem citit de 5 ori cu placere | Erika (Eugenia) Keller [16.Jan.06 19:05] |
| Intimitatea sufletului tau se răsfrânge la nivel astral printr-o dragoste nebună, taină Dumnezeiască văzută pe furiș in oglinda retrovizoare unde fiecare clipă a iubirii deylănțuite se destramă în fluturi... :) frumos poem | |
| = părere | Radu Herinean [16.Jan.06 21:51] |
| am scos niște comentarii de pe-aici, că erau aiurea. textul mi-a plăcut, poate printre puținele texte ale Mădălinei care îmi place, recunosc cinstit, dar poate n-am citit destule. și cred că mergea și fără poză, dar bănuiesc că nici rău nu-i face. | |
| = mulțumesc | Mădălina Maroga [17.Jan.06 00:09] |
| mulțumesc pentru păreri. am citit cu grijă aceste comentarii. dacă poemul meu nu lasă semne unora nu este nici o problemă, este probabil o chestiune de gust, dispoziție și cu siguranță alți factori. îmi doresc ca aceste comentarii să lase semnele dorite, în sensul că, avem de învățat din ele. cu cât părerile sunt împărțite cu atât e mai bine, intervine progresul. să nu uităm însă că ne aflăm într-un atelier literar unde respectul colegial trebuie să fie pe undeva pe linia 1. înțeleg când un text nu ne place, dar, hai să încercăm să spunem unde ceva scârțîie, să sugerăm ceva. poate lucrurile se vor schimba în bine. Madim | |
| = Madim... | ioana matei [18.Jan.06 00:03] |
| eu cred ca Dumnezeu iubeste femeile rujate... in definitiv ele sunt o foarte comuna forma de marturisire a IUBIRII... si, aproape toti, trecem cu indiferenta pe langa EA. Ne-am obisnuit sa nu mai vedem, ne-am obisnuit sa nu mai fim... De aceea te implor sa nu scuipi! Eu iti multumesc! | |