| = Viata dusa de mana ca o fecioara in ziua nuntii | razvan rachieriu [19.Dec.05 14:39] |
| Învelește inima într-un clopot de sticlă pentru a o privi cum pulsează policrom. Viața dusă de mână “ca o fecioară în ziua nunții” , nu calcă “mai departe de inimă”, căci la marginea dintre inimă și rațiune se întinde intervalul suferinței. Dacă femeia și bărbatul ar duce “o singură zi de sihastru” , ar descoperi taina penitenței și ar da religiei un sens ontologic. | |
| = Răzvan | Ela Victoria Luca [19.Dec.05 20:09] |
| Ascultând sihăstria o singură zi, cauți apoi numai în inimă oamenii, acolo își țin ei, nu atât viața, cât ceea ce este dinoclo de ea. Gama suferinței, cu toate notele ei ne-muzicale. Mulțumesc, Răzvan, rămân sub clopot. Ela | |
| = ding-dong | carmen mihaela visalon [19.Dec.05 21:13] |
| Domnul întoarce ochii spre palma, în care se veselesc femeia și bărbatul ce n-au trădat niciodată CUVÂNTUL. "Ei sunt unul. Noi suntem TREI. Trebuie să avem mare grijă de ființa aceasta taiată in două. Să o ajutăm să se gasescă prin iubire."... Undeva răsună un clopot. Un sfânt levitează în rugăciune. În iesle se primenesc paiele... " | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [19.Dec.05 21:35] |
| Treiul acesta. Cred că tăierile sunt uneori atât de necesare. Împărțitul acela orânduit al lumilor. Fără a fi fărâmițare. Dinspre inimă, un colind printre coline. Și mulțumesc pentru "să o ajutăm să se gasescă prin iubire". Ela | |
| = parere | hose pablo [20.Dec.05 09:53] |
| un text foarte simplu, dar o simplitate de aia amara, neplacuta. un text, deci, banal si prost care spune foarte putine lucruri - care ar avea efect - aproape nimic. nu, posibil "poezia" e super ok, super lirica si sensibila, dar nu este interesanta/efectiva in nici un caz. adica a fost scrisa si postata, so what ? gen daca ar avea ceva inedit, proaspat in ea ar fi super ok, or altfel, texte din astea ela ar putea scrie 4 per hour. metaforele sunt super ieftine. nu, nu, mie imi plac metaforele, in deosebi in textele unde sunt scrise frumos, iscusit. ela, spune-mi si mie, care este asemanarea intre faptul cum intra "iarna in turla" si "fecioara in ziua nuntii"... vezi ca ajungem la efectele comparatiilor, iar aici comparatia nu este reusita, este esuata, si denota stangacie si graba in scris. mi-ar placea sa fiu inteles corect, am unele nedumeriri, nu sunt pretentios, eu doar mi-am lasat parerea (neavizata) si sper sa nu deranjez pe nimeni. numai bine. | |
| = Hose | Ela Victoria Luca [20.Dec.05 10:48] |
| Dacă spui că e super banală, simplistă, super ieftină etc., zău dacă mai are vreun sens să mai explic ceva atât de. Mulțumesc. Ela | |
| = zic stiind | Adina Batîr [20.Dec.05 10:58] |
| eu zic stiind ca ratacirile in timp si spatiu au efecte asemanatoare asupra launtricului meu. e bine ca exista catedrale, temple de liniste, zbateri spre lumina si culoare. cerul la ora 10 este de un alt albastru. si mai stiu ca revarsarile spre ideal nu pot aduce decat colinele gandurilor curate in inima. chiar daca viata asta e o cutra. sa mai gresim, sa mai ajungem si la alte stari, nu doar civile, ca de, eu si ludmila ne-am facut domnisoare de onoare. :) | |
| = Adina | Ela Victoria Luca [20.Dec.05 13:18] |
| Tu știi rătăcirile? Atunci va trebui să dezleg inelele, să păstrăm doar în cer firele, iar la nunțile vegheate de sfinți, ia tu voalul alb. Eu rămân așa, că sunt ceva mai în vârstă, pe cuvânt de onoare. Mulțumesc, ai știut drumul. Ela | |
| = "Magnificat" sau ziua în care "păsările întâmplă zborul" | Călin Sămărghițan [21.Dec.05 07:35] |
| E aproape a doua oră din noapte, dar trebuie să spun ceva și despre poezia asta. Ela, ce spui aici nu are egal! [corolar: S-ar putea ca o persoană de sex feminin să vadă altfel lucrurile, dat fiind centrul de gravitate al poeziei.] Ei bine, aici avem de fapt o variantă cultă, gravă, introspectivă, a popularului "Ia-ți mireasă ziua bună". (Dacă nu e așa, și am înțeles greșit poezia, am dat-o în bară urât de tot; dar, cel puțin, ofer o grilă de interpretare) Eu încă nu știu pe cineva care să fi poetizat această temă. Așadar, vă dați seama de duelul speranță - tragic din momentul respectiv (pentru cine conștientizează cu adevărat)? "Ia-ți mireasă..." e un cântec tragic. Iar "și"-ul acela din titlu îmi pare zdrobitor de tragic. Aici Ela face o abordare filosofico-ontologică, dar exprimată poetic. Totul e aici o imensă și cuprinzătoare metaforă (auzi hose pablo?). Și după părerea mea, această viziune îmi pare ușor extrapolată dinspre un punct de vedere pur feminin, care aproape sigur îmi scapă, înspre o poziție a depășirii diferenței dintre sexe, reprezentată de sihastrul ce apare în final. E acolo o balansare între bărbat+femeie și "o singură zi de sihastru", aici fiind o meta-metaforă care încearcă să sugereze o întreagă lume de sensuri (eu le spun rațiuni ale lucrurilor) generate de problematica laic/călugăr sau căsătorit/celibatar sau chiar om împărțit pe sexe/divinitate ne-sexuată). Poezia aceasta e ca acul unei cumpene care arată ba înspre mireasă, ba înspre Dumnezeu, ba înspre inimă, ba înspre minte, ca și cum ar căuta un punct de echilibru absolut. Eu văd aici un tumult, o fierbere interioară, o incertitudine îmbrățișată-înconjurată de o dorință de a te așeza sub oblăduirea unei mâini sigure (a lui Dumnezeu) care să te apere atunci când "nu mai știi ce cauți". Pe moment nu mai continuu, să n-o lungesc prea mult, și de teama ca nu cumva din nepricepere sau din neștiință să ating sentimentele oarecui, dar discuția rămâne deschisă și aștept alte opinii. Sunt convins că aici doamnele căsătorite vor avea o părere, domnișoarele o alta, diferențiate de inima și sufletul fiecăreia. POEMUL acesta e o "invitație" uriașă la analiza interioară a miresei. O notă pentru hose pablo: aici metafora e foarte subtilă. Pasajul de care spui, cu "cum intră iarna în turlă..." e de o sugestivitate copleșitoare și realizează o transcendere a umanului (femininului teluric, aș spune) înspre sferele inefabile ale eternului feminin, transcendere-trecere pe care noi "masculii" nu cred că o sesizăm la adevărata ei valoare și semnificație. Acest procedeu, care "durează" două versuri, nu reușesc să-l clasez, nu-i găsesc corespondent, aș spune că e sublim cu tot riscul de a-mi reproșa că e un cuvânt ieftin. Ai grijă ce spui, deoarece jignești fără să-ți dai seama. (Cred că pentru asta Ela se și retrage din discuție, și-mi cer eu iertare în numele "speciei" că ai putut spune așa ceva). În încheiere îți dau câteva exemple de metafore "iscusite" cum zici (încearcă să nu gândești numerologic, adică doi termeni care... bla bla bla): "femeia fără lumânări" (v. mireasa), a "trezi clopotul", inclasabilul "ascultă cum ... etc. (ambele versuri)", viață nedusă "mai departe de inimă", "ține în palme o zi de sihastru". Iar în final, pe care nici nu îmi pot permite să-l reproduc, sunt vreo șapte metafore puse una peste alta, parafrazând vorba poetului. P.S. Ela, te rog, clarifică-mi dacă se poate "al șaptelea cerc de pământ". Și între "cauți și "plângi" e virgulă, sau ar trebuie să fie "să"? (de obicei nu-mi plac poeziile fără semne de punctuație). | |
| = Călin | Ela Victoria Luca [10.Feb.06 10:20] |
| Mă iartă, acum am găsit comentariul tău, am citit pe îndelete, recunosc același spirit căutător și iscusit în a decripta înțelesuri. Îți voi clarifica cumva. Al șaptelea cerc de cer - al șaptelea cerc de pământ, ca o oglindire. Ce în cer e și în pământ, în om. O să văd și cu acea virgulă sau acel să. Mulțam mult. Ela | |